vineri, 28 mai 2010

androgin




















Nu stăm spate în spate,
stăm buză în buză.
Gurile ne sunt lipite,
nu în sărutare, în rostire.
Nu ne putem vorbi, spunem mereu acelaşi lucru, fiecare cu buzele lui pe buzele celuilalt. Nu ne putem privi,
ochii sunt prea aproape unii de ceilalti, îi ţinem închişi. Gândim la fel,
avem o minte şi o inima, lipite prin buze şi ţinem ochii închişi. Picioarele însă..

simt alte tărâmuri fiecare, degetele mele într-un pământ, ale tale în altul.

Ne-au rămas numai mâinile,
palmele de s-ar atinge,
Şi s-au atins,
dreapta mea de dreapta ta,
s-au atins, s-au lipit,
degetele s-au întretăiat, acum
sunt ca buzele,

lipite.

Lipite nu în strângere, nu în mângâiere, lipite în
atingere, în scop, în nevoie, în voiţă. În muncă s-ar spune.
De s-ar lipi şi stânga de stânga, atunci..

Atunci s-ar termina totul prin tot, nimic n-ar mai fi creator, totul ar crea nimicul şi Cuvântul ar putea începe din nou să creeze, căci eu m-aş face de dorul inimii tale coastă la loc,

numai o coastă-ţi lipseşte pentru a ajunge în Rai la loc!