vineri, 28 mai 2010

Cine e ca el?

O inima! Una singura!
si straturile ei, multe..


Le porti pe toate, ca trofee,
te privesti in oglinda si-ti strigi:
Ce bine imi sade cu asta! Parca ar fi inima mea!
Apoi ca o haina, se invecheste, oglinda o arata mai veche,
mai veche,
mai veche..

O scoti si-o arunci,
la ce folos daca nu iti mai sade asa bine?
oglinda te-arata batran si urat cu inima asta.

Urmatoarea!!
pe jumatate cu inima veche, pe jumatate cu inima noua,
sunteti doi
doi, trei, doi,
unul.. hmmm.. prea greu.

Renuntarea se face greoi,
doi, trei, doi, trei
unul..

Si iata, inima e noua la loc!
Da! E alta, ACEEASI.
Repetitia e semnul greselii in care persisti.
ACEEASI.

Si cat de bine iti sade cu inima noua!
noua, veche, noua, veche.
ACEEASI.

Asa te vezi in oglinda,
asa te vezi si-n tine uneori,
dar ESTI!
O inima! Una singura, ACEEASI!