vineri, 28 mai 2010

ete..

Masina aluneca pe soseaua plina de gropi fara mine, nu stiu nici acum cum reusea sa le ocoleasca, oricum daca as fi fost prezenta n-ar fi reusit. Aproape de padure l-am vazut, era un lup frumos, m-a ademenit cu privirea, am oprit masina si m-am indreptat spre el, a inceput sa-si arate coltii, am gandit ca ii este frica si i-am zambit spunand usor ca nu ii fac nimic, dar nu, el a continuat sa-si arate coltii iar eu sa zambesc, atunci m-a atacat. De aici o vreme s-a rupt filmul, apoi nu-mi amintesc decat firul de asfalt care se imbraca in rosu, luna il modela, ba era rau de sange, ba asflat, aveam senzatia ca luna era o fiinta gigantica, iar eu in masina mea un soi de jucarie pe care ea o conducea pe serpentine, toata vraja asta a tinut in padure, apoi s-a terminat...