vineri, 28 mai 2010

inima mea

Tace. Se simte grea şi respiraţia aproape că dispare, un junghi în piept, ştiu că urmează să doară puternic. Respiraţia cică e tot secretul, trebuie doar să inspir puternic şi o să treacă. Dacă pot e bine să imit o tuse puternică şi va porni la loc în caz că se opreste. Motorul încă merge doar că mă trage în jos, e greu. Inspir, aproape că e gata, ochii izbucnesc, explozie de lacrimi, şiroaie. Spun Doamne şi las roua să se prevale încet, abia acum începe durerea, dar ştiu că va trece, de acum e bine. Ticăie bine, înţeapă dar merge. Aşa e ea.