sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Primul meu teatru labirint. Vrăjitorul.

I. Pregătirile


Când începusem şi eu să cred că telefon meu mi s-a predat cu totul şi a renunţat la propria lui personalitate, mi-a pregătit o nouă ţeapă! Cred că era nervos pe mine pentru că nu l-am deschis de luni de zile şi nu l-am încărcat de şi mai multe. E telefonul pe care de obicei îl ignor după cum se vede. Eu am o mare baftă la telefoane, mereu am avut, aşa m-am trezit de multe ori cu mesaje trimise de care n-am ştiut sau cu persoane care îmi spun aminenţător că nu mă cunosc dar că eu i-am sunat. (aici ar trebui să pun o moacă din aceia care se uită chiorâş) De la ultimul telefon cumpărat astfel de situaţii s-au rărit considerabil, dar telefonul acesta face parte din cele vechi şi drept dovadă se poartă în consecinţă!

Pregătirile pentru acest teatru labirint au început fără să bănuiesc măcar ce mi se va întâmpla. Ca toate, vor spune cei care au trecut deja prin experienţa teatrului labirint. Mi-am cumpărat o baterie nouă şi mi-am resuscitat telefonul. Azi, partea a doua, mi-am cumpărat cartelă ca să-l folosesc. Aceasta este partea asemănătoare cu invitarea celor care vor participa la teatrul labirint.



II. Prima încercare. Magia!

Tema cred că e „pachetul cu surprize”, încă nu m-am prins, de fapt de asta şi scriu acum, încerc să mă dumiresc. Vă povestesc deci din dorinţa de a-mi găsi nişte răspunsuri. Ieri trebuia să primesc un pachet, altcineva făcuse comanda pentru mine. Nefiind învăţată să fiu sunată pe numărul de vodafone, aşteptam liniştită să-mi sune orangeul, dar n-am intrat în panică văzând că trece ziua, mi-am zis că precis întârzie curierul şi nu e nici o problemă, când colo el mă sunase de zor pe numărul de vodafon pe care l-am verificat azi dimineaţă la 7. Ce bine că nu aveam încărcată cartela! Asta o să înţelegeţi la sfârşit, e tot ce am înţeles eu din toată păţania. Am plecat liniştită la finanţe să depun nişte declaraţii, apoi la piaţă. Pe la 9 mi-am cumpărat cartelă şi pe cine puteam să sun încă de atunci? Desigur pe domnul de la firma de curierat. Sun la 9, nu răspunde, sun la 10, nu răspunde.. Zic, hai să sun şi pe numărul de fix din mesajul lăsat. Sun şi mi se spune că pachetul meu e încă la acelaşi curier şi să insist. Zis şi făcut!! Sun în continuare pe numărul respectiv, şi sun, şi sun, bun bazată că e bine ceea ce fac. Nu răspunde, mai las să mai treacă o oră, sun din nou. Şi iar, şi iar, şi iar. Nu mai ştiu pe la ce oră în sfârşit răşpunde. Fără să-l las prea mult să vorbească încep eu sigură pe mine să-i spun cine sunt şi să-mi cer scuze că n-am răspuns ieri la telefon. Cred că a încercat să mă oprească, dar eu i-am dat şi detaliile de care nu avea nevoie! Într-o expresie, i-am spus tot! Nu ştiu dacă terminasem, cred că a profitat de faptul că am respirat şi mi-a spus: „pachetul dumneavoastră nu e la mine!”. Sărmanul, n-a mai apucat să spună nimic, pentru că eu, cu gura mea mare am continuat să turui ca o moară stricată. Am început să-i re-explic situaţia, de ce nu am răspuns la telefon şi că am sunat deja la birou şi cei de acolo mi-au spus că pachetul se află la acelaşi curier şi să insist să-l sun pe acela. Când din nou am respirat, din nou a profitat ca să-mi spună că nu e el cel pe care îl caut. Şi eu! Am luat-o de la capăt încercând să-i explic că trebuie să fie de vreme ce e acelaşi curier. „Nu, n-aţi înţeles” spuse vocea tânără şi limpede de la capătul firului, „eu nu sunt curier”. Aici deja începeam să nu mai înţeleg. „Eu sunt Lucian Branea”. Aici deja căscam ochii mari de tot în faţa trucului, neînţelegând magia! Ţin minte că m-am gândit „Cine?”, dar nu ştiu dacă am verbalizat, însă îmi amintesc că mi s-a spus din nou numele Lucian Branea şi stupoarea mea creştea cu fiecare cm de undă vocală! De aici am blank total, în asta constă magia de fapt, în a distrage atenţia, şi mie mi-a fost distrasă, pentru că magicianul a început el să vorbească de această dată. Următorul şoc a fost că ştia cine sunt! Discuţia a fost de parcă mai vorbisem şi acum 5 minute şi firescul era la el acasă. În timpul acesta.. nu ştiam la ce să fiu atentă, la discuţie sau la întrebările care mă frământau? De unde am eu numărul de telefon? Şi mai ales, de ce vorbesc cu Lucian Branea când eu am sunat curierul care trebuia să-mi aducă pachetul? În timpul acesta ascultam nişte explicaţii pe care nu mă gândeam că am să le primesc vreodată, auzeam date pe care deja începusem să le uit, reaminteam nădejdi pierdute, pe scurt mă simţeam asaltată, ca şi cum după ce am văzut unul dintre cele mai mari trucuri din viaţă, brusc mi se spune acum că sunt aleasă să particip la următorul pe post de voluntar ales din mulţime! Doamne!! Asta mai lipsea, ce-o să-mi facă acum? O să mă facă să dispar? O să mă taie în două? Cred că faţa mi se albea de panică. Nu înţelegeam nimic, dar încercam să înţeleg totul, aici era marea greşeală şi imediat ce am înţeles asta am început să mă relaxez. Am spus că îmi voi da eu seama ce se petrece, acum să se petreacă şi pe urmă am eu timp să analizez. Şi vraja se sfârşi curând, fără curgere de sânge. Îmi zic, bun, acum să sun curierul şi să văd ce-mi spune. Am rezolvat repede sunând de aceasta dată la numărul corect, am stabilit cu el detaliile necesare şi am auzit imediat întrebarea care îmi arunca mingea la fileu. „De ce nu m-aţi sunat până acum?”. Eu toată convinsă că l-am sunat intreaga dimineaţă spun: „V-am sunat astăzi de mai multe ori!”, el ştiindu-se curat îmi spune că nu a avut nici un apel de pe numărul acela de telefon. „Vă cred!” spun eu spre surprinderea omului. „Cred că am sunat din greşeală întreaga dimineaţă pe alt număr de telefon!!”. Asta făcusem.



III. Dezlegarea trucului.



După ce au trecut toate discuţiile necesare m-am apucat de scris, ştiam că dacă vorbesc sau scriu despre truc, o să mă prind cum a fost făcut. Acum vând vraja! Telefonul este ustensila necesară, fireşte! Dacă aveţi două, diferite, e şi mai bine! Aşadar. Notaţi într-un telefon un număr de telefon în vederea memorării lui, după aceea închideţi-l şi lăsaţi-l aşa multe luni la rând! Deschideţi-l în caz de urgenţă majoră. Până atunci sigur veţi uita cum funcţionează şi care este diferenţa dintre acel telefon şi cel pe care îl folosiţi frecvent. În cazul meu diferenţa constă în faptul că telefonul în care am cartela de vodafone cuprinde în lista de apeluri, doar ultimele formate, nu şi cele primite!! Aşadar, eu am sunat continuu la ultimul pe care l-am apelat acum cine mai ţine minte câte luni în urmă din dorinţa de atunci de a-l memora, şi nicidecum la ultimul număr care m-a apelat, aşa cum credeam eu că sun de fapt!! Vedeţi cât e de simplu!! Mult succes!