sâmbătă, 28 mai 2011

Au făcut iubiţii noştri dinţi

- Nu văd ce ne-ar putea despărţi, spuse ea radiind de fericire.

- Nu văd ce ne-ar putea ţine împreună, nu mă mai ţine nimic lângă tine. Îi răspunse aspru şi plecă fără să se uite în urmă. Rămăsese perplex, nu ştia unde a greşit, urma să afle peste câteva luni de măcinare continuă.

- Te rog, stai! Strigă după ea, o văzuse pe geamul patiseriei în care stătea la o masă cu vechia iubită, cu care încerca din răsputeri să-şi refacă relaţia.

- De ce n-ai putut spune, ţi-a fost greu să-mi spui că te întorci la ea? Cine e? Soră’ta? Mi-ai spus că nu te mai leagă nimic de mine, m-ai făcut să mă întreb luni de zile ce am făcut de te-am pierdut? Am examene şi nu pot învăţa, chinuită de gânduri, mă tem că voi pica examenele, dar asta este, face parte din viaţă, să înveţi să depăşeşti se numeşte MATURIZARE! Tu când te maturizezi Alex? De data asta, ea îi întoarse spatele şi îl lăsă fără cuvinte. Ştia că greşise, iubirea era acolo, lângă ea, unde simţea, nu unde i-ar fi impus prejudecăţile lumii. Totul părea pierdut. Camera lui redevenise gri în absenţa ei.