sâmbătă, 21 mai 2011

Fraţi de roşu

Deschise geamul şi trase draperiile, apoi se trânti în patul tare şi închise ochii. Îşi imagina că este într-o pădure, în inima ei luminoasă. De afară se auzeau graurii făcând concurs de cântece, îşi putea imagina liniştită că e în miezul luminos de codru. Vecinul tocmai a tras apa, iată şi susurul izvorului, îşi spuse în sinea ei râzând, bău o bere ca să poată adormi mai repede. Cu zâmbetul ademeni somnul rapid, curând adormi, iar zâmbetul o urmă pe calea visului, dacă te apropiai de ea parcă şi vedeai unde se află în vis.




Era mare gălăgie, un grup destul de numeros de fete şi băieţi ocupau cu zarva lor întreaga panoramă a lacului. Celelalte grupuri, mult mai mici, nu mai îndrăzneau să iasă în evidenţă, toate se uitau ca la spectacol la grupul cel mare. Să fi fost peste 30 de oameni, toţi tineri sau extrem de tineri, plini de voie bună. Şi-au întins paturile, care pe unde a găsit ceva umbă, în buchete colorate, câte două, trei, patru, cum se putu. Au început curând marea despachetare, fetele ca nişte furnicuţe scoteau de prin bagaje cele necesare unui picnic, băieţii adunau surcele şi tăiau cu o topirişcă special adusă crengile mai mari pe care le găsiră prin împrejurimi. Curând totul fu gata pregătit, doar jăratecul se mai lăsa un pic aşteptat. Cum tinerii fuseseră şi ei deja despachetaţi, s-au gândit să testeze apa, doar câteva fete au rămas să păzească focul şi să pună pe jarul lui ceea ce pregătiseră deja cu migală. Bălăceala începu, curajoşii înnotau care încotro, dar cei mai mulţi stăteau destul de aproape de mal, cu apa până la brâu şi se stropeau cu veselie unii pe ceilalti de parcă s-ar fi întors în timp şi descopereau acum apa pentru prima dată copiii din ei. Băieţii luau fetele pe sus, care le era mai dragă era aruncată apoi cu putere în ochiul apei, cu grija totuşi ca nici una să nu fie vătămată corporal mai mult decât era necesar. Fetele le săreau băieţilor în cârcă încercând să îi scufunde, asumându-şi riscul de a fi din nou aruncate imediat ce ei reveneau victorioşi la suprafaţă. În joaca lor nu ştiură când trecu timpul, dar nici nu băgară tare curând de seamă că pe mal rămăsese o singură fată care întorcea cu grijă carnea rumenă de pe grătare.

- Hei, spuse unul dintre băieţi, arătând într-o rotire de grumaz către gospodina de pe mal.

- Ce ziceţi? Îi întrebă retoric, toţi înţeleseseră ce urma şi complotau tacit, zâmbind. Se făcu linişte deplină în apă, toţi aşteptau, nu se mai auzeau decât picioarele lui care tăiau duritatea apei, ca două vâsle puternice în mersul lui către mal. În timpul acesta, fata se ridică şi strigă cât putu de puternic:

- Fraţilor, e gata, haideţi!! Băiatul care până acum mersese liniştit spre mal, îi strigă înapoi în timp ce îşi făcu avânt ca să-şi înceapă alergătura:

- Încă nu e gata! O să fie imediat! Ceilalţi începură a râde. Băiatul prinse a alerga şi într-o clipă fu pe mal lângă fată, o apucă de subsuară cu un braţ, celălalt şi-l înfipse sub genunchii ei cât ai zice peşte şi-şi începu fuga îndărăt spre apă. Toţi cei din apă se retrăseseră deja, ca să se facă loc urmării. Când ajunse în apă, fuga i se domoli, nereuşind să înainteze cu aceeaşi viteză ca pe uscat. Fata stătea liniştită, făcându-şi braţele şirag pe lângă gâtul lui gros. Băiatul era destul de înalt şi vânjos, iar fata nu părea foarte grea, însă forţa apei reuşi să-l obosească îndeajuns încât respiraţia să-i devină mult mai rapidă, la fel ca şi bătaile inimii. Apa de pe braţe nu apucase să se usuce în scurtul timp petrecut pe pământ, şiroaie îi curgeau încă din părul blond pe faţa albă ce se roşise de la efort.

- Ştii ce urmează, nu? O întrebă plin de mândria faptului împlinit.

- Sigur, dar mai întâi aş vrea să-ţi spun ceva, răspunse ea cu un calm ce îl dădu peste cap. Se aştepta să o audă ţipând ca pe celelalte fete, doar acesta era tot farmecul, dar relaxarea ei îl năuci, o privi plin de uimire, încuviinţăndu-o fără vreun sunet, cu o uşoară mişcare a capului că poate să spună, el ascultă. Fata, îşi apropie gura de urechea lui şi îi spunse ceva păstrându-şi seninătatea ce a caracterizato întreg drumul. Figura lui se crispă, braţele şi picioarele păreau să i se înmoaie, aproape că o scăpă, dar cu un efort ce ai fi crezut că e supraomenesc, o prinse mai bine, încleştându-şi degetele în carnea ei, se întoarse cu faţa spre mal şi cu un ritm alert porni ca ostaşul în atac spre mal. Imediat ce ajunse acolo, o lăsă cu picioarele pe pământ, mulţumit că nici o picătură de apă nu era pe trupul ei frumos şi căută un copac de care să se sprijine. Lăsă capul în jos pe lângă braţul ce-l înfipsese în trunchiul subţirel al arborelui, ţinti privirea îngrozită în pământ şi rămase acolo gâfâind o vreme. Tuturor li se citea uimirea pe chip, doar fata păşea senină spre grătarul de pe care mai avea de ridicat o bucată de carne.

- Haideţi la masă, e totul gata! Strigă imediat ce ridică şi ultima bucată de pe grătar. Plini de uimire, tinerii se împărţiră în două, un grup mai mic, format în totalitate din băieţi s-au dus către el ca să înţeleagă ce s-a întâmplat, dar nu prea îndrăzneau să-l întrebe.

- Eşti bine? rupse unul tăcerea. Ce s-a întâmplat?

- Sunt bine, răspunse ridicând privirea. Nu s-a întâmplat nimic, haideţi să mâncăm. Îşi desprinse mâna, eliberând de greutatea sa trunchiul copacului şi cu pas apăsat porni şi el să se alăture grupului mare. O perioadă nimeni nu îndrăzni să spună nimic. Fata zâmbea complice într-un colt al gurii, plină de satisfacţie. Ea complice sieşi, căci nimeni altcineva nu înţelegea ce tocmai se petrecu. Nu dură totuşi foarte mult, discuţiile se porniră din nou, pe multitudine de subiecte, şi zarva se strârni şi ea în grupul prea mare de tineri. Cu gurile pline, cu mâinile unsuroase, rodeau din bucăţile de carne ca nişte şoareci flămânzi şi râdeau. Totul îşi intră din nou în firesc. Fata îl privea pe furiş pe băiat, cu seninatatea ei năucitoare şi cu zâmbetul acela şiret, el încă făstâcit mai auzea în minte cuvintele ei:

- „Dacă mă arunci în apă acum, imediat vom înota amândoi în balta de sânge, care mi se scurge acum în chiloţi. Eu mă fac soră de sânge cu tine, dacă şi tu vrei.”