joi, 19 mai 2011

La icoana ta

Când mi-am deschis inima, ai dat năvală. Mai întâi nasul tău m-a adulmecat de la distanţă, ai pipăit cu el carnea inimii mele cu sfială, apoi ai început încet, încet, să-ţi faci loc. Buzele au început să molfăie ca în sărutare ascuţimile inimii, până când bărbia s-a făcut una cu însuşi vârful ei. Genele au mângâiat în tresărire, cu atingerea lor învelişul fragil, apoi s-au închis pentru a se deschide şi mai mari în interior. Mă vezi! Gândul ţi-a rămas acolo, gândul şi icoana.. Oricând pleci iubite, m-aşez în mine, în faţa icoanei tale şi-ţi spun: nu-ţi fie teamă şi nu te îndoi, ai rămas veşnic în mine!




Năvală

în inimă!

nasul: adulmecă de la distanţă

pipăi carnea cu sfială

loc încet face

buzele: molfăie în sărutare ascuţimile

Vârful ei, bărbia!

genele: mângâie tresărirea

învelişului fragil

Se închid.

Explozivă deschidere

interior,

Mă vezi!

Gându-ţi captiv.

Gând şi icoană

Icoana liberă!





Pleacă iubite!

în mine,

în faţa icoanei tale!

Spun:

Nu este teamă, nu ai îndoială:

Rămâi

veşnic în mine!

Lăsasem uşa deschisă, ca să nu mai bată Hristosul, aveaţi calea largă. Ai dat năvală! Mai întâi nasul tău m-a adulmecat de la distanţă, ai pipăit cu el carnea inimii mele cu sfială, apoi ai început încet, încet, să-ţi faci loc. Ai adulmecat cu blândeţe fiecare colţ existent, urmărind atent unde să-ţi faci altarul. Următoarea a fost atingerea! Focul  buzelor tale alerga sălbatec prin toate vasele sângelui meu ce-ar fi curs în continuare liniştit. Buzele au început să molfăie ca în sărutare ascuţimile inimii, până când bărbia s-a făcut una cu însuşi vârful ei. Mângăierea apăru în tresărirea genelor, ce-şi făceau spaţiu în învelişul fragil, strânse de emoţie, spre carnea aerată. Deschidere explozivă înlăuntrul întunecos. Mă vezi! Te-ai prăbuşit în mine, te-am susţinut în odihnă... Trezeşte-te şi pleacă! Gândul ţi-a rămas acolo, gândul şi icoana.. Toate simţurile tale, amprentate în carnea mea moale, din pieptul meu puternic. Lipsesc doar urechile, nu auzi ticăitul puternic, simţi numai zvârcolirea sângelui. Pleacă iubite! Mi-a rămas icoana ta, îngenunchiez în faţa ei şi-ţi şoptesc la ureche: nu-ţi fie teamă şi nu te îndoi, ai rămas veşnic în mine! Icoana ta în inima mea şi lacrimile tale în palmele mici.. Aici rămân! Tu du-te..

Am iubit paşii tăi pe inima mea, mă rog urmelor lor să nu dispară în ura ce ţi-o port.