luni, 9 mai 2011

Linişte în trei dimensiuni

- De ce nu dormi la ora asta? întrebă el primul, imediat ce îi răspunse la telefon.

- Mă gândeam că tu dormi, altfel te sunam eu.

- Nu dorm eu la ore de astea, tu n-ai somn?

- Am dor..

- Ştiu..

Se lăsă linişte. Mult timp s-au ascultat respirând în telefon, o respiraţie înceată care nu deranja nici liniştea nopţii, nici strălucirea stelelor, nici jocul lunii pe după norii care pluteau sfioşi pe ici, pe colo. În mersul lor tihnit prin faţa doamnei luni, păreau să o transforme într-o fetiţă năzdravană, cu poftă de dans, de joc arhaic şi vesel, îmbiind stelele la horă, o ciuleandră dacică, pornind întreg universul într-o haotică învârtire. Nu ştia că soarele o urmărea flămând, dorind să ucidă stelele şi zările, ca s-o aibă numai pentru el!

- Mai eşti trează?

- Da..

- De ce nu spui nimic? Vrei să te las să dormi?

- Da.. dar rămâi în telefon. Îmi cânţi ceva?

- Nu!

- Spune-mi o poveste atunci.

- Nu! Te las să dormi, mai vorbim..

- Ai ceva de făcut?

- Nu..

- Atunci rămâi în telefon, vreau să te aud până adorm..

- Nu ştiu ce să spun..

- Nu spune nimic, respiraţia ta mă face să simt că eşti lângă mine.. e aşa linişte cu tine, linişte în mine, peste tot..


Respiraţia i se auzea din ce în ce mai uşoară, pierzându-se din lumea aceasta, din ce în ce mai puternică în cea a viselor. Simţind că adoarme, începu să îngâne încet, cu grija de a n-o trezi:


- Plânge printre ramuri luna.. nopţile’s pustii… căci te-ai dus… şi se opri, începu de la capăt: plânge printre ramuri luna, nopţile’s pustii, căci.. se opri din nou.

Luna se oprise din dansul ei, căzu obosită înspre apus. Acum soarele, care alergase după ea nebuneşte dintr-un răsărit în altul, o prinse de mijloc şi-o trase aproape de el, începând să o mângâie cu razele sale roşiatice. La atingerea fermă a soarelui, jucăuşa lună se îmbujoră şi neştiind cum să reacţioneze îi căzu pe dată în lumina sălbatecă. Se contopiră într-un sărut, gura lui odihnindu-se pe buzele ei proaspete. Călătorise atâtea ceruri ca să o prindă în pânza lui amurg, după amurg, ea însă se opri tocmai în zori din veselia-i, despletindu-şi pletele de lumină caldă, lăsându-i-le luceafărului de dimineaţă să i le pieptene. Întâlnise el în drumul său şi alte luni, dar vru în ea să se odihnească infinit şi după atâta alergătură pe boltă în sfârşit era a lui. La sărutarea lor natura întreagă nu putea să rămână indiferentă. Stelele cădeau încet în ploaie de pe cer, lasându-le să li se stingă tihnit lumina pe cerul serafic. Apa ce se scurgea din ele părea să învie întreg verdele ce ţâşnea acum din pământ în întâmpinarea regelui soare.

- Bună dimineaţa iubito, rosti ca pentru el.

- Mai eşti?

- Te-am trezit?

- Nu, dar credeam că ai închis demult telefonul, nu trebuia să consumi atâta pentru mine.

- Am adormit şi eu. Cum ai dormit? Eşti mai bine acum?

- Am visat că îmi cântai ce te-am rugat să-mi cânţi… cântecul acela care-mi place mie..

- Ce frumos mai visezi tu..

- Apoi mi-ai spus o poveste despre lună şi soare, despre cum se întâlnesc ei în zori.

- Nu cred că ştiu aşa poveste, dar ne-am putea uita afară, cam acum e momentul din visul tău.

- Da. Mulţumesc.. rosti de parcă lumea i se termina de acum..

- Ştii.. eu..

- Ştiu! Te rog, nu-mi spune, ştiu! Şi eu, te încredinţez în cuvânt. Văd că în trecerea anilor are din ce în ce mai mare forţă.

- Am făcut toată noaptea dragoste cu sufletul tău candid..

- Tati! Bună dimineaţa! se auzi o voce zglobie strigând odată cu un uşor scârţâit de uşă.

- Te las, iartă-mă, mergi..

- Mai vorbim..

- Cu cine vorbeşti tati?

- O să-ţi spun… altădată…

- Tati, hai să vezi cum a plâns luna pe geam aseară, i-au rămas lacrimile acolo!

- Şi soarele, acum, dimineaţă..

- Şi soarele plânge tati?

- Da, şi soarele plânge..

- Mergi… închise. Lăsă telefonul să-i cadă din mână.

În îmbrăţişarea lor nocturnă, soarele şi luna plânseră necontenit. Din plânsul lor, pe cerul senin de dimineaţă apăru un zâmbet de lumină şi culoare, pe care soarele în înălţarea lui părea să îl trimită spre luna ce dispăruse deja.

-Uite tati! Curcubeul!