marți, 17 mai 2011

Sfârşitul

luni, 28 martie 2011



Nu m-am gândit de foarte mult timp la tine, n-am mai analizat de foarte mult timp relaţia noastră, am renunţat de multa vreme la întrebarea "de ce?". Am căutat să uit ce de acum nu mai poate fi uitat, ceea ce a intrat în inima ca durere pentru a face un loc ce nu era, să fie. M-am gândit însă să scot de acolo durerea şi să pun bucurie în loc, ca amintirea să rămână senină lecţie de viaţă, aşa cum rămân toate după un timp. N-am să te mint, mi-e bine fără tine. Şi mai bine mi-e fără iluzia de tine, încep de fapt să gândesc pertinent, să am judecată limpede. Rămâi Marele Absent, pentru că nu te-am întâlnit niciodată pe bune, am găsit numai cioburi din tine, ca şi cum chiar Marea Crăiasă a Zăpezii te-a sfărâmat în mii de bucăţi care s-au aşezat pe inimimi. A spart însă un glob, iar jumătatea mea, inmiită caută necontenit jumătatea ta inmiită şi ea, dar e clar din start că nefiind nici o jumătate complet restaurată, nu o poate găsi nici pe cealaltă maximală, totală. De aceea ajungem uneori să spunem că dragostea nu există, că nu există perechea perfectă, pentru că suntem doar ciob, râzând amarnic de oala spartă, pentru că ne-am renegat arhetipul din care ne-am desprins. Cautăm totul nefiind noi înşine tot aşa cum ar fi normal. Dar parcă mai e ceva normal.. Voi reanaliza fiecare ciob din tine întâlnit în marea căutare a semisferei, poate până la capătul analizei, mă voi descoperi pe mine emisferă întreagă, cine ştie. Oricum, azi ştiu că nu mai vreau să te întâlnesc. De fapt mă îngrozeşte gândul, fug de dorinţă! M-aş sfărma în şi mai mici bucăţi să te mai aflu în alt ciob..