marți, 3 mai 2011

Tablou de primăvară

Părea mai mult mort decât viu, iar dacă n-ar fi tuşit atât de mult, ar fi dormit liniştit, fiind sfărmat de boală şi de oboseală. Tremura însă, sub plapuma grea, deşi era primăvară târzie şi până şi fructele păreau să fie aproape coapte de atâta soare. Se aşeză lângă el în pat şi spuse hotărâtă:






- Gata! Nu se mai poate aşa! trase apoi plapuma de pe el şi începu să-i ridice toate şirurile interminabile de haine.



- Ce vrei să faci? întrebă el cu voce scăzută.



- Te fac bine, nu mai pot să te văd aşa! şi continuă să-i scoată haină după haină până îl lăsă la bustul gol.



- Nu înţeleg...



- Haide, întoarce-te cu faţa în jos! spuse aproape poruncitor. El execută cu destulă dificultate, şi se prăbuşi cu faţa în pernă şi mâinile răsfirate departe de corp, cuprinzănd aproape tot patul dublu, de parcă l-ar fi răstignit cineva pe el, legându-i mâinile de o parte şi de cealaltă cu nişte zale grele de ocnaş. Îndată ce operaţiunea destul de dificilă fu terminată, ca din pământ, din piatră seacă, cu o mişcare rapidă, făcu să apară lângă ea un bol cu apă în care se scălda liniştit un prosop curat. Ca întotdeauna, mişcarea rapidă şi totodată plină de feminitate, îi puse în valoare frumuseţea chipului însoţit de un superb păr lung până la brâu, castaniu, care cădea greu pe spate şi umeri. Îl strânse într-o coadă pe care o legă, mai mult imaginar, într-un nod care imediat se desfăcu. Îşi înfipse degetele în prosop, îl ridică uşor din apa călduţă şi-l privi de parcă i-ar purta o nespusă dragoste, cu un zâmbet ca o îmbrăţişare, îl stoarse numai un pic şi-l aşeză cu grijă pe spatele gol al bărbatului. Apa începu să se scurgă şiroaie pe spatele lat. Femeia îl apăsă şi mai tare pe spatele bărbatului şi cu o forţă pe care nimeni nu i-ar fi bănuit-o începu să-i frece spatele de parcă i-ar fi fost ciudă pe ceva ce se afla în pielea aceea aspră şi încă arsă de soarele de anul trecut. În lupta dintre asprimea prosopului şi cea a pielii, ea, evident ţinea cu a prosopului! Execută mişcarile rapid şi cu multă forţă ca şi cum ar încerca să izgonească acel ceva ce o deranja la spatele acela puternic. După ce termină, dădu deoparte vasul în care lăsă prosopul să se scalde cu aceeaşi dragoste cu care îl privi când l-a scos de acolo. Îşi scoase în grabă tricoul de pe ea. Părul i se desfăcu din nou cu totul, îl prinse în timp ce se aşeza confortabil ca în şa pe şalele bărbatului, de data asta însă nu-l mai înnodă, se grăbi să-şi lipească sânii prea mari şi moi de spatele barbatului, îşi întinse mâinile căutându-le pe ale lui. Se ridică brusc, uitase să tragă peste ei plapuma grea, repetă gestul cu părul care i se răsfiră imediat pe spate şi umeri când se lipi de bărbat, trase plapuma peste spatele ei şi se lipi la loc de el, aşeză bine plapuma deasupra lor, ca un cort care să-i ferească de vreme rea. Întinse din nou mâinile după ale lui. Părea că se răstigneşte şi ea de pat peste el, curpinzându-l. Îşi lăsă faţa lângă gâtul lui, părul ei deja le îmbăca umerii amândurora. Căută urechea lui şi apropiindu-şi buzele îi şopti:



- Dacă nu dormi,.. priveşte pe geam, afară... Ce frumoase sunt stelele.. Sper să te faci bine până mâine,.. te iubesc...