vineri, 6 mai 2011

Trecut-au anii..


E incredibil cum o trecere aşa tăcută ca a ta, se aude totuşi tropăind în fiinţa mea. Şi mai incredibil e că am îndrăznit să cred că n-o să mai roşesc, şi n-o să mai simt fluturi în stomac, că picioarele nu se vor mai înmuia brusc. Ce bine că stau pe scaun, departe!