vineri, 6 mai 2011

Unde sunt, cei care încă sunt!


Interesant cum, cu cât înaintăm mai mult în trecutul nostru, ca familie, pare mai importantă imaginea pe care ne-o creem noi înşine despre strămoşii noştri şi mai puţin ceea ce au fost ei cu adevărat, pentru noi ca persoane. Părerea mea, despre strămoşii mei, devine deci mai importantă pentru imaginea mea despre mine şi pentru modul în care eu însămi mă privesc pe mine decât realitatea despre ei. Ştiind mai mult despre ei, ne asumăm mai mult din ceea ce ştim despre ei dacă este pozitiv, sau ne dezicem cu totul dacă propriile valori conturate în timp îi pun într-o lumină proastă.


Deci, unde sunt cei care nu mai sunt? Sunt unde doreşte mintea noastră să fie, pentru noi, în funcţie de ce ştim noi despre ei, şi cum aceste informaţii se pliează sau nu pe cumulul nostru personal de valori.