miercuri, 22 iunie 2011

Carte pe carte

- Mi-e dor să citesc, recomandă-mi ceva.. îi spune privindu-l în ochi, cu mâinile pe lângă gâtul lui, mângâindu-i uşor părul. O jucăuşă şi jumătate, ştia că lui îi făcea plăcere să-i dea sfaturi, dar mai ales să o privească oarecum superior în timp ce ea cocheta cu el. Îşi întorcea capul în toate părţile, ca într-o expoziţie, pe care el o urmărea cu atenţie şi seriozitate, iar ea cu feminitate copilărească şi-l prezenta din toate unghiurile şi îl trecea prin cât mai multe ipostaze. Când simţi că ar putea scoate o vorbă de la el, îşi ţinti ochii în ai lui şi ridicând toate trăsăturile feţei într-o încordare care îi arcuia sprâncenele şi-i ridica pomeţii, mărindu-şi ochii ca să-l facă să se simtă şi mai privit ca până acum, spuse apăsat:
- Ei?
- Ei ce? Răspuse el întorcând capul şi mutând ochii în colţul de sus, pentru a-i evita privirea. Buza de sus i se ridică a dezgust, lăsând dinţii albi să i se vadă, nasul i se încruntă, sprâncenele i se uniră, toate într-o fracţiune de secundă aproape imperceptibilă. Privirea ei încă nu i se desprinse de chip, însă mâinile lui au îndepărtat cu blândeţe braţele ei din jurul gâtului, întorcând imediat întreg corpul ca la comanda capului care deja vedea ţinta spre care să plece pentru a scăpa de urmărirea ei.
- Spune-mi un titlu! Rosti poruncitor, eliberându-l totuşi din ceea ce simţea că lui nu-i mai convenea întru-totul. Amândoi îşi împreunară braţele în cruce la piept, semn al unei bariere ce se zidea treptat în comunicarea lor. Camera era suficient de mare, se puteau evita cu uşurintă. El îşi îndreptă paşii spre şemineul pe care deja îl selectase ca spaţiu de apărare, aşa cum soldatul îşi ridică fortăreaţa în faţa inamicului. Nu îi era duşman, o iubea mai mult decât şi-ar fi putut imagina că poate iubi o femeie, totuşi între ei se ducea o mare luptă.
- Ţi-am spus deja! Îi replică nemulţumit de insistenţele ei.
- Nu Dorule, aia e psihologie de baltă, apa de ploaie a psihologiei moderne. Nu-mi place, în plus nu înţeleg ce urmăreşti cu lectura asta. Ce ar trebui să învăţ din ea? Să te manipulez pe tine? Vocea i se schimbă total, spunea totul cu o incredibilă blândeţe, ceea ce evident îl înduioşa, îşi lăsă mâinile să cadă pe lângă corp, apoi le ridică împreună cu ochii şi întreg chipul ca şi cum ar căuta răspunsurile la întrebarile ei, undeva în vidul spaţiului care îi înconjura. Toate trăsăturile i se îmblânziseră şi căpătaseră un rafinament neobişnuit, gândurile o înfrumuseţau întotdeauna, conversaţiile cu el o făceau să radieze ceva imposibil de explicat. Îşi continuă explicaţiile făcând mici paşi spre el: cărţile astea mă învaţă să te şantajez, eu vreau o comunicare firească, nu vreau prescripţii pentru fericire, vreau să fiu naturală şi să simt că mă iubeşti cu toate cele rele ale mele. Nu văd în avantajul cui aş citi cărţile astea. Îşi lipi bărbia de braţul lui şi îl cuprinse cu braţele întreg, apoi îşi aplecă în alint capul şi-l lăsă să se odihnească întreg pe braţ. Fără să ştie când, îi cuprinse mâna mică în mâna lui şi i-o sărută. Trăsăturile lui se înmuiară şi ele, o privea pe furiş cu ochii strălucind a taină. Un zâmbet i se strecură în colţul gurii, ea deja îşi închise ochii şi se lăsă cuprinsă cu totul de el în braţe.
- O să mă gândesc Ano, o să mă gândesc.. rosti ca pentru el, ca nu cumva să tulbure pacea dintre ei. Ea nu mai luptă, se încredea în vorba lui, chipurile le erau serene, nici unul n-ar fi stricat momentul cu o vorbă în plus.