luni, 27 iunie 2011

de(s)ACORD

- M-am hotărât, ce să-ţi ofer de ziua ta.


- La ce te referi? Nu înteleg. Nu ţi-am cerut nimic.

- Ştiu, m-am hotarât eu să-ţi ofer. Aşa sunt cadourile, nu sunt cerute.

- Da, aici ai dreptate, şi de cele mai multe ori nu sunt nici măcar ceea ce şi-ar fi putut dori sărbătoritul!

- Dar cred că îţi doreşti asta. Un an de linişte dintr-o viaţă întreagă, n-are cum să-ţi strice.

- Un an de linişte? La ce te referi Ano?

- M-am gândit să-ţi ofer un an fără mine, să dispar pentru un an.

- Ce vorbe sunt astea Ano? Cum să dispari? Ţi-am cerut eu aşa ceva? De ce nu respecţi niciodată ceea ce-ţi cer? Astea's idei din capul ăla al tău mare şi bucălat, ca de copii! Ce ţi-am cerut eu Ano? Ce ţi-am cerut?

- Nu mi-ai cerut nimic, m-am gândit că o să te bucuri..

- Iaca, nu mă bucur! Nu mă bucur de nimic, ai înţeles?! Mereu iei deciziile singură, mereu vrei să fii tu la cârmă! Tu să decizi, tu să execuţi, tu să faci aşa cum te duce pe tine capul! De ce nu ai ascultat? De ce n-ai făcut aşa cum ţi-am cerut?

- Nu ştiu Dorule, poate ştii tu..

- Ano, dacă m-ai asculta, ţi-ar fi aşa de bine.. De ce nu înţelegi tu un lucru atât de simplu?

- Probabil nu am încredere, am temeri..

- Ascultă-mă, şi o să fie bine, ai să vezi. Nu te mai hotărâ singură, nu eşti singură.

- Nu sunt?

- Nu eşti, aşa te simţi?

- Poate, pentru că uneori mă simt nevoită să lupt, chiar şi cu tine.

- De ce totul pentru tine e o luptă? N-ar fi mai bine să fie un acord? Să fim noi doi de acord, n-ai vrea mai bine aşa?

- Am să încerc..







Varianta netlog.