vineri, 24 iunie 2011

Gândul de azi


Nici măcar eu n-am acordat atenţie numelui ce se cinsteşte astăzi, cu toate că îl port, aşa că văzând mesajul cu "La mulţi ani Ioana!", iniţiam mi-am spus că a înnebunit, pentru că nu e azi ziua mea, apoi am recitit şi am înţeles nuanţa cu Ioana. Mi-am pus geanta albastră pe umăr şi-am plecat de la serviciu, luându-mi la revedere de la colegul bun la toate. M-am urcat în maşină şi-am deschis aerul condiţionat. Ce aer frate, afară plouă şi-i frig, l-am închis. Mă uitam la drumul lung şi strâmb, aveam cam 600 de metri în care să prind viteza dorită, imediat ce am trecut de calea ferată, au rămas mult mai puţini. Vedeam în faţa mea înşirându-se caii putere, ca nişte cai fantome care trăgeau cu forţă de carul meu de fum gros. Biciuiam acceleraţia nebuneşte! Prindeau viteză şi eu extaz în urma lor gonind pe asfaltul ud, în hopuri. Am trecut de podul sub care mă văzusem deja ruptă în bucăţi acum ceva vreme, pericolul acesta fusese evitat din nou cu succes. Câteva plimbări mai alene şi ajung la strada mare, pot să ating cu spor acceleraţia, ca să pot avea din nou senzaţia că sunt într-un avion, pe punctul de a zbura de pe carosabil. Ploaia cade în stropi grei, lovind parbrizul. Aşa! îi urlu, aşa!! încearcă să mă răneşti, loveşte-mă cu forţă, plesneşte-mă cu putere, nenorocit-o! Furtună netrebnică, hai să te văd, ce poţi să-mi faci!! Prigoneam caii înaintea mea, sfidând vântul! Dă-i cu biciul, prin cruzimea vântului ce semăna stropii reci.. Nici unul nu însămânţa fiinţa mea, nu puteam simţi parfumul prafului spulberat în aer de măria sa ploaia. N-a fost suficient, de-ar fi plouat mai tare, mi-aş fi luat un baton de ciocolată pe care să-l mănânc eu singură într-un lan de grâu. Nimic nu-mi place mai mult decât ploaia asta nenorocită, cu tunete şi fulgere. Azi însă e domoală, parcă stă pe gânduri să lase curcubeul să iasă. E bună şi asta, nici un redbull, n-ar putea să-mi dea energia tandră a ploii la atingerea pielii. Lipseşte doar mirosul grâului muiat în zeama asta dulce.