marți, 12 iulie 2011

Ieşi afară!



- Nu uşa!


- Bună ziua Gary. Ce faci?

- Hmm.. Bine. Bună ziua.

- Bine. Gary, vei face o mică plimbare. Trebuie să depăşeşti fobia ta de a trece de uşă.

- Nu! Nu uşa!

- Haide Gary, nu te purta copilăreşte, totul va fi bine.

- Nu, nu acum. Încă puţin.. Vă rog.

- Asta este imposibil, ştii bine. Gândeşte-te la lumea minunată care te aşteaptă afară. Popularitate, bunăstare, calm, lux, voluptate, păsări, flori, televiziune... În fine, toate astea, ştii tu.. În spatele acestei uşi.

- Nu uşa! Fie-vă milă dosctore! Şi apoi, de ce aş părăsi acest cuib confortabil? Aici este tot ceea ce am nevoie. Grădina mea, plantele mele. V-aţi gândit la plantele mele? Ce s-ar întâmpla cu ele? Şi acvariul meu. Vă amintiţi de el? Cine ar hrăni bietele creaturi? Plecaţi deja?

- Da Gary. Dar voi reveni. Continuă cu peştii tăi..

- Păcat. Pierdeţi ce este mai bun din perioada asta..

- Dragă Gary, trecerea din camera asta spre alta se poate face doar dacă tu treci printr-o u.. hai să-i spunem, o ramă verticală, care separă aceste două zone diferite... şi permit mişcarea liberă între cele două zone. Înţelegi?

- Hmm..

- Bun. Îţi propun un scurt exerciţiu pentru a-ţi depăşi fobia.

- Nu! Nu!! Nu uşa!! Nu uşa! Nuuu!

- Calmează-te Gary! Dacă te gândeşti la această.. deschidere.. Eşti în continuare în domitor. Nu este absolut nici un risc!

- Mincinosule!

- Îţi voi dovedi! Priveşte-mă! Acum sunt aici şi hop.. sunt tot aici. Sunt tot aici şi în acelaşi timp dincoace! Amuzant, nu? Şi totalmente nepericulos! Haide, vom face asta împreună.. Ok domnilor, ajunge, luaţi asta de aici. Gata. Gata, s-a terminat. Cum te simţi Gary?

- Ascultaţi! Auziţi? Muzică!

- Da! Uimitor, nu-i aşa?

- Vedeţi? Ce v-am spus eu? Serenitate, dulceaţă, siguranţă. Un adevărat cuib al dragostei. Ceai, cafea, suc de portocale?

- Nu mulţumesc, eşti foarte amabil. Oricum, ţin să te felicit, apreciez modul în care ai decorat spaţiul.

- Serios? Vă place?

- Ador! Aş vrea să privim picturile tale, chiar dacă voi fi subiectiv.

- Oh.. sunt doar nişte opere lipsite de importanţă...

- Ah, nu, nu! Nu sunt de acord. Culori, mişcare, subiect, compoziţie, picturile astea ar merita un mare vernisaj într-o faimoasă galerie pariziană. Te asigur. Afară din camera asta.

- Şi acvariul meu? Ce credeţi despre el?

- Liniştea absolut necesară, cheia întregii tale decoraţiuni.

- Nu, nu aici. Acvariul meu este acolo. În partea cealaltă.

- Desigur, acvariul tău. Sunt prost. Ascultă, toate lucrurile bune se termină la un moment dat. Poţi vedea toate uşile pe care le deschid pentru tine. Gary, e de ajuns de acum, e timpul să ieşim.

- Nu, nu este timpul! Ieşiţi afară din camera mea! Ieşiţi afară!

- Gary, nu mă obliga să folosesc metode pe care nu le aprob. Bine, de această dată cred că nu mai avem de ales.

- Nu! Nu uşa!

- Haide, împinge! Împinge mai tare! Din nou! Din nou! Împinge! Da împinge! Împingedin nou! Iată! E în sfârşit aici.



Mulţumesc mama. Mulţumesc tata.