marți, 6 septembrie 2011

Alt .

În crivaţul nopţii, sunt demonul iubirii ce-aşteaptă salvarea între aripile tale îngereşti. Deznodăm fiecare fluture din stomac şi-i vedem cum zboară spre bolta oranj. Privesc cum fiecare sărutare a mea te-întunecă pentru a te lumina la loc, concentric. Primeşte-mi-le piatră, în fiecare talpă, în vene, în chakre. Văd albul născându-se din nesfârşit întunericul meu. În fâşii de lumină loveşti cu privirea spre mine. Cum poate starea asta de bine să mă omoare, zâmbet cu zâmbet. Te pierd să mă am.