duminică, 4 septembrie 2011

Casă de piatră bebelita grande

Când eram copii, urmăream cu mare interes fiecare apariţie de nou bebe la noi în bloc. Cum aflam că urmează să se întoarcă de la maternitate nu ştiu, cert este că ne adunam toţi copiii în faţa blocului şi aşteptam să apară în zare maşina din care cobora mămica ţinând la piept viitorul nostru coechipier. Prima a fost Alexandra. Era călduţ afară, acum realizez cât de bine vorbeam la vârsta aceea, pentru că-mi amintesc că i-am urat mămicii să fie sănătoasă pruncuţa. Sau poate e doar imaginaţia mea de copil rătăcită în clipele de adult de acum. Cert este că îmi amintesc ziua în care au adus-o acasă şi faptul că toţi copiii aşteptam mereu cu nerăbdare fiecare întoarcere a casă a mămicilor lehuze cu pruncii lor. După Alexandra, cred că au fost Răzvan, Patricia, Oana, bestiuţa aia al cărei nume îmi scapă acum..  Am văzut-o pe Andreea pe motocicletă plecând mireasă, dar la Alexandra, parcă îmi pornesc lacrimile acum scriind. Era aşa frumoasă, nu-mi venea să cred, cum bebe ăla mititel, în faşă acum era zâna asta frumoasă de pe motocicletă, îmbrăcată într-o rochie de mireasă cu mulţi creţi, cu părul perfect aşezat şi ochii albaştri, singura dintre surori blonduţă şi cu ochi albaştri, nu m-am bucurat parcă niciodată aşa la vederea unei mirese, deşi nunţile mi se par şi probabil o să mi se pară mereu mare motiv de bucurie. Vreau o poză cu ea, chiar vreau, e prima dată când o poză de la o nuntă mă interesează. De urat, nu ştiu ce să-i urez, azi primul cuvânt care mi-a trecut prin minte a fost "noroc", deşi eu nu credeam în noroc, brusc, nu mai cred în inteligenţă şi alegeri, lumea asta e prea mare haos ca să ai certitudinea unei alegeri corecte bazată pe inteligenţă. Cică "iubeşte şi fă ce vrei", prostii, cine mai are garanţia iubirii autentice? Pe ce te bazezi când spui cuiva "te iubesc", eşti sigur că-i pe bune? Eu zic să reanalizezi. Ce crezi, peste trei ani trece? Dacă trece, sincer, n-a fost deloc. Cât despre relaţia care însoţeşte sentimentul, nu cred că este una bazată pe dau-primesc, deşi e greu, ea trebuie să fie una de împreună-lucrare, de împreună-luare de decizii, de împreună-facere-alegere. Dacă ajungi la asta prin iubire, atunci e perfect, restul vin şi trec, sunt simple posibilităţi de a creşte împreună, atâta tot. Deci, le doresc dragoste adevărată şi împreună-luptă în conturarea unei relaţii trainice, asemenea pietrei din capul unghiului.