marți, 6 septembrie 2011

Din ruga scriitorului

Bună dimineaţa Doamne, sunt eu, robul tău, scriitorul. Te rog şi azi, ca ieri, ca întotdeauna, nu-mi lua literele Doamne, nu-mi lua sunetele, mai mult chiar, nu-mi lua simţămintele curgânde pe foaia albă. Ce să mă fac eu, fără ele? Se rup cuvintele în rânduri şi se lipesc la loc în flori creponate. Eu zidesc lumi, din cărămizile cuvinte. Eu ar ogoarele simţirilor cu ele. Sunt muritor de rând, mai lasă-mi astăzi litera şi duhul! Şi de-ar fi Doamne al meu, să mă-nţeleagă omul, atunci ţi-aş plânge lacrimi multe, de nu, atunci ajută-mă tot Tu, să nu mă întăresc cu totul, ci din pietroiul, inimii, meu, greu, ţâşnească în flăcări de duh purtătoare cuvinte.


Doamne al meu, sunt eu, robul tău, scriitorul. Am venit să-ţi spun noapte bună, somn blând, azi te veghez eu.





--------------------------------------------------------------------------------