joi, 29 septembrie 2011

femeia de care m-aş îndrăgosti.

Am primit textul ăsta de la o prietenă: http://mihaelafilip.wordpress.com/2011/03/05/c...


M-a stârnit. Mi-am amintit că am vrut să scriu un text, despre cum m-aş îndrăgosti dacă aş fi bărbat. Deşi, cred că şi ca femeie, m-aş putea cu uşurinţă îndrăgosti de o altă femeie, la nivelul fascinaţie, în sensul că aş trăi îndrăgostirea în sine, nu dorinţa de a avea o relaţie sau cine ştie ce altceva ce poate trece prin mintea unora. Deci ar putea fi corect să spun, cum şi de ce m-aş îndrăgosti de o femeie.

Văzusem la momentul în care vroiam să scriu textul o măicuţă pe stradă. Atât de frumoasă! Dar atât de frumoasă, încât n-am rezistat şi am exclamat în sinea mea "de aşa o femeie m-aş îndrăgosti dacă aş fi bărbat". Apoi mi-am adâncit gândul, dacă tot mi-a plăcut ideea. Şi continuam gândind la cât de frumoase sunt unele maici, asta ca să nu spun că toate. Cum îşi păstrează frumuseţea şi prospeţimea chipului, acea naivitate şi dulceaţă de copil, candoarea maternă, eleganţa feminină. Mă întrebam, cum de se poate să întorci totuşi capul după o femeie care nu poartă tocuri şi nu-şi mişcă şoldurile, ca să nu spun de-a dreptul curu, cum ar spune unii, o femeie care nu are nimic cochet în ea, care nu te poate atrage cu formele ei sau dezgolirea ei, care nu e perfect machiată şi-şi ascunde pasul legănat şi unuirea feminină dub hainele ponosite, negre. Aşa o femeie aş iubi eu nebuneşte, una pe care s-o pot dibui, s-o pot ghici şi gusta de departe, una pe care s-o pot privi fără să-şi dea seama, dar nu din prea plinătatea de sine, ci din asumarea vieţii până la mersul pe stradă, care îi aparţine. M-aş îndrăgosti de femeia care uitându-se într-o vitrină nu se caută pe sine oglindită pentru a vedea dacă emană frumuseţe, ci un produs anume. M-aş îndrăgosti de femeia căreia îi este jenă să se descalţe, nu mai spun să se dezbrace în faţa mea, aş adora pur şi simplu pudoarea femeii. M-aş îndrăgosti de femeia care se unuieşte natural, fără să-şi forţeze mersul pe tocuri în mod ridicol stând ori prea strâmbă ori prea băţ. M-aş îndrăgosti de femeia veselă!! Da, categoric! M-aş îndrăgosti de femeia-copil, cea alături de care pot să râd şi să glumesc, de femeia neserioasă în sensul de femeie în faţa căreia îmi pot permite să spun orice fără să o văd încruntându-se iremediabil. M-aş îndrăgosti de femeia care ştie să se uite urât doar aşa cum o fac copiii. Cred că o spun din nou, m-aş îndrăgosti de femeia-copil. Aceea femeie care are forţă să rămână senină, care rămâne deschisă, care nu dramatizează din orice, femeia care munceşte fără să cârtească şi să spună că totul este o corvoadă. M-aş îndrăgosti de femeia inteligentă, care poate purta o discuţie la orice nivel, femeia care acceptă când nu ştie şi se arată deschisă să afle. E simplu, m-aş îndrăgosti de femeia care ar emana continuu lumină, în orice situaţie s-ar afla.

Încă o mai caut în mine. Prima femeie de care să mă îndrăgostesc nebuneşte, aş vrea să fiu eu.





--------------------------------------------------------------------------------