marți, 13 septembrie 2011

m-am săturat de zei

Sunt toată acră. M-am săturat de oamenii zeităţi. Mi-e silă de oamenii care zeifică pe alţii, dar şi ma silă de cei ce se lasă zeificaţi, chiar mai mult, caută să fie zeificaţi, doresc cu ardoare, îşi cumpără şi un căţel care să dea din coadă când îi vede dacă nu sunt pe deplini mulţumiţi de adoraţia pe care le-o alocă toţi cei din jur. Oh, da, sunt oameni care îşi cumpără animale de companie, doar pentru a fi alintaţi de ele. Auzi de la ei replici de genul: "am să-mi iau o pisică, să-mi toarcă în ureche!" sau "mi-am luat un căţel, e aşa drăguţ, face pe el de bucurie când mă vede". Mai greu e cu aceia care îşi iau avarii, ei vor probabil răspunsuri tot de la oameni, aşteaptă să fie măguliţi: "vai ce acvariu superb ai!". Oricum, toţi ăştia sunt ok până la urmă, doar orice om doreşte în sinea lui să fie admirat, plăcut, iubit, în fine, fiecare cu aspiraţiile lui pe scara emoţiilor, afectelor. Cei mai teribili rămân cei care nu sunt în stare să se arate pe ei aşa cum sunt, pentru că ar pierde prin asta locul acela călduţ din imaginaţia altcuiva. Nu dragostea, doar slava umana primită pentru ceva ce oricum e nu sunt. Ăştia mă dezgustă cel mai tare. Dar c'est la vie, doar n-am să-i tratez eu pe toţi, de-abia îmi fac faţă mie. Noapte bună.