marți, 6 septembrie 2011

Putna

Sunt în tren. De la Putna merg înapoi spre Iaşi, tocmai am trecut de Paşcani. Afară plouă, de fapt nu doar afară, plouă şi-n tren, că aşa e la noi, dacă tot iubesc ploaia de ce n-aş avea-o la picioarele mele şi pe podeaua compartimentului? Aş vrea să pot spune că plouă dezmăţăt şi tandru, dar nu e aşa, nici măcar bezmetic nu plouă. Plouă precis, picăturile pline de curaj se avântă în grânele aproape coapte. Totul stă drept şi face faţă asaltului ploii, nimic nu clinteşte, vântul s-a autoexilat departe, n-a vrut să audă buciumul ploii chemându-l la luptă. S-a retras sfios sub voia mâinii mele care-i mângâie alene creasta odinioară sălbatecă. Mereu mi-a plăcut cum roşeşte vulpoiul ăsta bătrân, obrajii mei, ca şi zările asfinţinde. Îi place să stea sub mâinile mele, din amantul sălbatec deodinioară, se vede alintându-se printre degetele mele ca un câine fidel căutând dojana dulce a stăpânei. Am trecut de Ruginoasa, ploaia apune ca altădată, când mă întorceam tot de la Putna, după o "escală" în Suceava. Cu privirea atârnată afară în zări, cercetam puterea ploii de-atunci. "oare a plouat în Iaşi?" se întreba toată lumea. Noi doi agăţaţi pe culmile simţirilor simple, cu mâinile fidele aparate de testare a vremii, răspundeam categoric că nu, probabil cel mult ceva scurt ce să împrospăteze peronul pensionar. "ce bine că a picurat un pic şi la noi, miroase deja frumos oraşul!" spuneam întinzandu-mi nasul patrician să simt zările ieşene. "da, miroase tare bine după ploaia asta" răspundea privindu-mă în timp ce cauta cu nasul acelaşi parfum, spunând cu privirea "ce-aş vrea să te iau de mână acum!". În câteva clipe toată lumea se împărţea în taxiuri în funcţie de zonă, ar fi trebuit să merg cu el, locuiam destul de aproape, în aceeaşi direcţie, l-am refuzat politicos. "eu merg întâi să-mi salut oraşul, aşa fac mereu, mi-e dor de Iaşi chiar dacă lipsesc doar o zi". Au insistat că e târziu şi n-o să mai prind mijloc de transport, au înţeles totuşi că e ceva ce trebuie să fac şi-au acceptat resemnaţi sub promisiunea mea că va fi totul bine. Ne-am luat rămas bun. Atunci ne-am luat pentru totdeauna rămas bun, deşi ne-am revăzut destul timp după aceea, începând chiar cu următoarea zi. Ziua la Putna a fost cheia deciziei finale.






--------------------------------------------------------------------------------