duminică, 27 noiembrie 2011

Măturător de praf de stele

Când eram copilă adormeam mereu cu un vis în minte. Mă vedeam dansând într-un templu de sticlă asezat între stele. Mi-am dorit mai târziu să mă căsătoresc într-un planetariu luminat doar de stelele false de pe tavan şi de câteva lumânări pe podea. Apoi măcar într-o biserică cu stele pe tavan... Azi închid ochii şi mă văd în templul de la început, aşezat pe calea lactee, măturând praful de stele care ne face să visăm, să visăm şi să zburăm. E o meserie frumoasă asta de măturător de praf de stele, e ca şi cum aş aduna toată speranţa din cutia Padorei şi-aş putea s-o dăruiesc în pulberi strălucitoare tuturor pământenilor. Mi-am dat seama că în visul meu nu este nici un prinţ. Singură, măturătoarea, nu mai are nevoie de altceva, decât de mătura ei ca să danseze între stele.

vineri, 18 noiembrie 2011

despre vise

Mă pun deseori într-un imens ridicol. Îmi spun că nu cred în vise, dar de obicei le analizez, ca şi cum mi-ar putea spune ceva despre mine. De fapt, chiar îmi spun, dar asta e, despre mine, nu despre alţii. Ce-aş mai putea spune despre visele cu ochii deschişi, mai rău, despre sinistra putere a imaginaţiei mele care mă face mereu să zâmbesc tâmp pe stradă, fiind cuprinsă de gândul unei regăsiri imposibile. Visele de noaptea sunt foarte tari. Şi scriu tocmai pentru a-l mărturisi pe ultimul care a fost absolut genial, dar până la el, trebuie să spun că de curând am visat continuu două persoane, pentru o perioadă, iar visele erau toate de rău.
Sigur, cele două persoane sunt probabil bine sănătoase, doar eu m-am făcut de râs, gândind că, visele mele repetate, pot să-mi spună adevărata lor stare de spirit. În fine. Revenind la visul de aseară, ei bine, toată noaptea am visat un spectacol cu Tudor Chirilă! N-am mai analizat raţionamentul pentru care am visat, pur şi simplu m-am bucurat deplin de faptul că în sfârşit mă aflam într-o sală de spectacol. Mi-e dor de teatru. Oricum. De data asta n-aş putea cădea în ridicol pentru că, desigur, nu am numărul de telefon al lui Chirilă ca să-l sun şi să-l întreb dacă se simte ok. Şi, dacă l-aş avea, cred că l-aş mai invita în visele mele, măcar aşa să ajung şi eu pe la teatru. Mda.
Aaa şi PeSe: iarna asta

never