luni, 20 februarie 2012

Îngerii sunt îngeri, dorm cât vor în Rai cu tine

Când demonii ajung în Rai, nu ştiu cum să reactţoneze. Când chinuiţii zburdă liberi prin fericire, nu ştiu cum să se bucure îndeajuns, ei doar se miră, apoi, aşa cum sunt obisnuiţi, după obiceiul cel diavolesc, ei se întorc la suferinţa pe care şi-o asumă. Îngerii sunt îngeri, dorm cât vor... Demonii suferă cât vor şi ei. Nimeni n-a auzit vreodată de diavol redevenit înger. Şi totuşi, eu cred că există undeva unul care, doar pentru o clipă, a vrut să iasă la lumină şi să se lase distrus de ea.
Cum poţi să crezi cu atâta uşurinţă?
Tu cum poţi să nu crezi deloc?
Suntem de fapt la fel, îţi dai seama?
Când vine un înger şi te ia de mână, nu poţi să nu mergi cu el. Tu, cel mai crunt demon, i te supui, iar el aleargă cu tine de mână prin fericire. Păcat că nu poţi suporta, preferi tristeţea, vremea rea. Ţie îţi plac ploile, ignori seninul, iar curcubeul nici nu există pentru tine. Când eram copil şi apărea curcubeul căutam un loc în care să pot sta cu picioarele spânzurate şi capul în jos, de preferinţă un copac înalt şi legănându-mă priveam l'arc en ciel, spunându-mi că este zâmbetul lui Dumnezeu.
Îngerii sunt îngeri, dorm cât vor... Poate când te trezeşti mă mai apuci de suflet şi mă mai târâi în Rai cu tine...