marți, 20 martie 2012

3 clipe

“Şahul se joacă în mintea ta şi nu pe masa din faţa ta, a spus el. Dacă joci numai ce vezi, nu o să câştigi niciodată. Ideea este că pentru a excela în şah şi în orice alt domeniu, trebuie să-ţi imaginezi. Trebuie să vezi dincolo de ce se află în faţa ta.”


Howard Roughan

Te-am şocat, aşa-i? Te-am şocat şi mai apoi te-am scârbit. Te-ai întors acolo unde trebuiai să rămâi de la bun început. Îmi rezerv dreptul de a te şoca mai departe. N-ai mers unde ai ameninţat că vei merge. Eşti încă nervos pe mine. O să-ţi treacă dragule, nu fac nimic cu răutate, cândva vei înţelege. Aşa-i că vrei să pleci înapoi acasă? Şi ei s-au liniştit. Vei vedea că în timp vor trage înapoi la obârşii, ca şi tine. Eşti tot ce le-a rămas... Mergi înapoi, totul va fi bine, vei vedea... vei vedea... Totul va fi bine.. Deschide scrisoarea aia, nu te mai teme. Ai fost un norocos... Trage aer în piept, numără încet şi deschide scrisoarea... Va fi bine...


"Mai ai trei clipe şi vei uitat totul!", aşa mi-a spus. "Ce vei face în aceste 3 clipe?", a fost întrebarea pe care nu îndrăznea nimeni să o rostească tare. În faţa realităţii dureroase, toţi tac. Cât de uşor e să-ţi imaginezi că vei face faţă oricărei situaţii. Când afli că vei pieri, totul se schimbă. Realizezi tot ce n-ai făcut în viaţă, îţi aminteşti fiecare clipă irosită. Ştii, dimineaţa când mă trezesc, îmi trag greu ciorapii pe mine, nu dorm, sunt foarte trează, dar mintea mi-e goală. E singurul moment de respiro... Când îmi trag ciorapii pe mine am acel blank după care tânjim uneori toţi. E un gol hipnotic, prima clipă de odihnă reală. Nu mă grăbi când îmi trag ciorapii, abia atunci adorm de fapt. Singurul moment în care dorm. În somn fac analiză statistică, încerc să-mi amintesc calculul ecuaţiei de gradul doi. În liceu rezolvam ecuaţii de gradul 5 mergând pe stradă, mereu corect! Acum nu-mi amintesc cum se face ecuaţia de gradul doi. Cum se poate aşa ceva? Ţi-am spus deja, mai ai trei clipe şi vei uita totul! Ce vei face în aceste trei clipe? Cred că voi începe să scriu scrisori. De fapt, ştiu că aşa voi face! Voi scrie scrisori. Voi începe să le scriu tuturor, de la educatoarele şi colegii de grădiniţă, până la ultimul iubit. Vor fi şocaţi, cum eşti tu acum. Unii vor fi scârbiţi, alţii nervoşi, cum eşti tu acum. Cei mai mulţi mă vor iubi, cum mă iubeşti tu acum. Dumnezeu e un mare magician. Îţi arată fericirea, dar nu te amăgeşte. Uite fericirea! Ce vei face acum ca să o capeţi? Nu te amăgeşte niciodată. Îi cer ca un copil: dă-mi Doamne! El vine şi-mi arată: Uite! Are ochi de chihlimbar, dar nu te amăgi. Tot ce e al tău e pus deoparte. Priveşte jucăria, e a altui copil. M-ai făcut să zâmbesc Doamne. Mi-ai amintit că există. Există jucăria altui copil. Mi-e suficient, multumesc Doamne. Stau lângă Tine, mi-e bine, Tu m-ai făcut să zâmbesc la jucăria altui copil... Mai ai trei clipe! Nu uita! Trei clipe!
- Ai văzut vreodată un Rodin?
(- Doamne, e primul meu desen după o sculpură! Fascinaţia pentru Michelangelo a venit mult după...)
- Ai văzut vreodată un Rodin?
(- În poze..)
- Tu ştii cât de perfect e? Cum să-l compar pe Brâncuşi cu Rodin?
(- De ce l-ai compara? E nostim.. De fapt Brâncuşi  a avut o scurtă legătură cu el... a stat o vreme în atelierul lui, şi a plecat spunând că la umbra marilor copaci, nimic nu creşte.. Brâncuşi are nişte scrisori de dragoste senzaţionale, viaţa lui intimă s-ar vinde chiar mai bine decât sculptura lui.)
- Şi câţi mai sunt. Tu îţi dai seama? Şi noi ne legăm de Brâncuşi. Păi ce e el în comparaţie cu alţii?
- Nu mă încântă Brâncuşi. Mereu am crezut că exagerăm opera lui. (La fel pe a altora... Cioran, Eliade, Ionescu, poate şi Vişniec... toţi cei plecaţi peste graniţe, pierduţii noştri...)
- Păi un Rodin.. Ah!
- Un Michelangelo...
- Da, dar un Rodin!..
Mai ai trei clipe! Gong! Mai ai trei clipe! Începând de acum, mai ai trei clipe!
Plec dragul meu, te-aş mai certa un pic, dar ştiu că nu-ţi place. Ştiu, ştiu, te-am şocat... Îmi pare rău... Aş fi vrut să te pot lua cu mai multă blândeţe... Mai am trei clipe, înţelegi?.. Tu mergi acasă, eu voi începe cele trei clipe. Promit! Promit ca una întreagă să fie doar a ta! Bine? Da, şi eu... cu prietenie.  Tu ştii că eu urăsc să scriu? M-am gândit ieri că tu ai fi singurul care poate înţelege ura mea faţă de scris.. Aşa-i că şi tu urăşti să ţi se spună: ce frumos! Oh da, ce frumos scrii, bleah! Cât ţi s-a răspuns la tot ce ai scris? Cât? Câţi au avut curajul să te sfideze? Pe câţi i-ai pus la zid? O clipă ţi-o voi dedica! Promit! Ultima mea clipă va fi pentru tine. Promit...
Cu drag,
prietena ta mica...