duminică, 18 martie 2012

Ai observat vreodată ce bine seamănă mulţumitul cu resemnatul? Amândoi au renunţat la luptă, la dramă, la încordare. Unul pentru că nu mai poate şi a renunţat la vis, celălalt pentru că a ajuns să creadă că şi l-a împlinit. Care o fi diferenţa? O fi doar percepţia? Când visezi ceva cu tărie se împlineşte, nu întotdeauna cum te aştepţi, dar cu siguranţă cum îţi este de folos. După o mare suferinţă poate urma uneori o mare fericire. Nu înseamnă că e obligatoriu să îţi asumi una dintre ele. Acum ştii că există. E posibilă şi fericirea totală, nu doar chinul şi dezamăgirea. Cu toate astea poţi rămâne la viaţa ta, ignorând orice şansă de accedere la această fericire. E suficient că ea există, că ar putea fi pentru tine... E bine să ştii că s-ar fi putut... Cine ştie? Eşti mulţumit sau doar resemnat?..