vineri, 30 martie 2012

Când îngerii dorm, cine veghează peste ei? Sunt îngeri care pier, cuvinte ce dispar, amintiri ce se uită. Ba nu. Nimic nu se schimbă. Amintirile doar se scufundă, dar şi în cel mai întunecat ocean pot străluci în unele momente, poate în cele în care te aştepţi cel mai puţin. Poţi! Crede-mă, poţi! Chiar şi când amintirile par pierdute din memorie, sentimentele rămân. N-o să te uit niciodată! Nu spune aşa, ţii minte? White lie to love. Asta e. Dragostea nu dispare, dar nu te poate împiedica să mergi înainte. Aceeaşi sârmă din nasul bestiei fără dinţi, ha ha, ştii tu... Te iubesc! Of trupuşor, ce m-aş face dacă nu te-aş putea strânge în braţe? Dacă nu ţi-aş auzi azi inimioara aş plânge. De ce plângi? Nu ştiu. Dar ce simţi? nu se poate să nu ştii. Nu ştiu de ce aş plânge, de bucuria împărtăşirii emoţiilor sau de nenorocirea situaţiilor scăldate în imposibil... Cum te simţi? Bine! Sunt fericită. Mi-e aprope bine. Azi nu mai văruim, toate sunt vraişte. Aş vrea să pot citi. Crezi că voi face faţă la ceea ce îşi doreşte de la mine? N-aş vrea să îl dezamăgesc. Cred că aş fi în stare să învăţ cifre pentru el, trebuie doar să fiu mai atentă. Sunt atât de obosită. Vrei să mergem împreună la mare? Mă gândesc de câtăva vreme la asta. Nu mergem nicăieri. La muncă! La muncă soldaţi! M-a emoţionat, n-am ştiut că mă citeşte. De ce ar face asta? Sunt atât de obosită... Îmi lipseşti. Să îţi mai spun ceva! Afară plouă. E vremea care îmi place mie, ne place nouă. Aceea când mă urc şi stau pe pervaz pierdută.
Ce frumos stau boabele de ploaie pe crenguţe! Doamne, ce frumos! Ieri seară am văzut prima frunză... Mmmm... Mi s-a umplut sufletul de fericire, parcă mi-a şters orice gând şi am zâmbit. Cum ai zâmbit? Oh, ştiu, am promis să zâmbesc mereu, am ajuns în schimb să mă plâng clipă de clipă că nu mai pot... Ţi-am promis, ştiu... Dragule, întinde-ţi nasul în vânt. Ce frumos miroase ploaia, nu-i aşa? Vreau să stau pe pervaz. Mmmm, ce bine miroase... Dragule, miroase a dragoste.. E atât de frumos, ce mai contează că e doar un vis? Uite! Păsări albastre! Crezi că sunt lebede? De ce să nu fie albastre? E visul meu, eu aleg ce să fie, ce te bagi? Da, sunt lebede albastre, plouă cu stropi coloraţi şi raze de soare ce despică întunericul. Ştii cum e dragostea? Ştii ce nuanţă are? Este pastel! Da! Este pastelată. E ca una dintre picturile acelea pe care încerc să mi le amintesc eu. Îmi este atât de... Da... Am înţeles. Îţi dau dreptate. (Îmi este atât de...)