duminică, 11 martie 2012

Si ce daca e luni?

Este expresia aia: nici pe wc nu ai liniste. Uneori mi-e tare cunoscuta. Ma pregateam sa ies in oras. Telefonul ma anunta ca noi azi incarcam! Nu zau? Si eu de ce aflu in ultimul ceas? Stocurile mele virtuale nu se vor mai pupa cu acelea reale, si cine va fi vinovat daca eu nu stiu? Ce-s eu? Ghicitoare in stele? Gvova ma linisteste:


- E doar o masina.

- Eu trebuia sa stiu!

- Laura. E numai una. Hai.. si inchide. Asa face mereu. Daca nu mi-ar fi drag de el, l-as strange de gat!

Faptul consumat. Merg, iau imprimantele de la reparat, nu mai functioneaza decat una, dar inca nu am anuntat pe nimeni. Am avut o tentativa de a-l suna pe Sifu, sa-i multumesc ca mi-a spus de icoana, dar cred ca de la frig am uitat. Mi-am culcat odorul asa ca am pus telefonul pe silentios, cand m-am trezit 2 apeluri ratate de la Sifu. Hopa, cred ca vrea sa stie daca am ajuns in timp util ca sa vad icoana, fericita sun inapoi. Nu raspunde, insist. Raspunde.

- Da Laura.

- M-ai sunat, ii amintesc.

- Da. Vroiam ceva de la banca. Ai tokenul cu tine?

- Culmea e ca de data asta chiar nu.

- Ei bine. Lasa. Lasa.

- Dar stii... a inchis! N-am mai apucat sa-i zic de icoana. E cu adevarat frumoasa, cum gandesc eu ca trebuie sa fie o icoana, simpla, fara podoabe... Poate luni.