vineri, 13 aprilie 2012

Dragul meu,
Poate dacă n-aş fi depus jurământ azi ţi-aş fi şoptit la ureche urările mele de bine... Imaginează-ţi că ţi le pun într-un balon bleu şi le las să plutească pe aripile vântului. Poate că vor ajunge la tine... Cine ştie? Ieri s-a rupt Catapeteazma Cerului, azi aşezăm în Mormânt şi mâine cântăm Învierea. Ştii că n-am fost niciodată bună la urări, dar îţi doresc să simţi! Şi cred că este suficient. Până la urmă, să simţi e totul. N-o să-ţi doresc "Lumină şi Pace", mi se par chestii spuse la mişto. N-am să mint, abia ieri m-am simţit liniştită, după mult timp de zbucium. A fost ieri, o clipă. O voi căuta şi astăzi la Prohod. Ştii, e slujba mea preferată, o cânt şi de Crăciun. Şi ador colindele. Dar Prohodul! Este ca sufletul meu. Acolo cobor ca să urc şi mai mult. Am vrut să-ţi spun de multe ori, dar n-am mai apucat. Mergi la biserică. Dar nu ca să aprinzi o lumânare şi să săruţi icoane. Mergi şi te aşează într-un colţ în genunchi, închide-ţi ochii pentru un moment şi lasă cântările să te cuprindă. Nu te gândi deloc la popi, la mizeria din biserici, la nimic din ce e rău, caută doar frumuseţea de dincolo. Ceva din Adevăr transpare în orice loc din lume, fiind în tine însuţi, dar în biserică uneori e mai la îndemână să-l conştientizezi.
Uite peste ce am dat. Aşa-i că e minunată? O voi asculta diseară, în linişte. Îmi lipseşti... Somn blând.