miercuri, 18 aprilie 2012

Frânturi de labirint


Pentru că încă mai citesc "Magicianul" şi pentru că mi s-a facut un dor nebun de teatru, de artă, de cultură, de oameni dinamici, de nebunie! Şi pentru că ieri am aflat că a murit Augusto Boal şi încă nu-mi vine a crede. Parcă am pierdut un părinte... Îl consider părintele psihologiei moderne aplicate. Cine nu înţelege ce legătură are teatrul cu psihologia să pună mâna să cerceteze. Eu o consider singura formă autentică de terapie. De fapt nu, o mai aprob pe cea prin muncă. Însă introspecţia este în forma ei cea mai curată şi perfectă în drama terapie, în meta-teatrul realizat de Boal, începând cu teatrul oprimaţilor şi până la teatrul labirint.

Mi-e dor de oameni! Mi-e dor de actori, mi-e dor de prieteni, mi-e dor de Branea şi de cărţile lui, mi-e dor de Cristina, parcă şi de clovnerie mi-e dor, deşi nu-mi vine să spun aşa direct.