sâmbătă, 16 iunie 2012

Respectaţi acest drept

Aveţi DREPTUL de a nu spune nimic! Tot ce veţi spune, poate, şi va fi folosit, împotriva dumneavoastră. În faţa morţii suntem singuri.


Fiecare îşi plânge singur moartea. Restul ne regretă şi ne cer înapoi cu egoism. Tot ce ni se întâmplă nouă, ni se pare cel mai grav şi mai ales, cel mai important. Nimic nu ne poate distrage atenţia de la suferinţa personală. În clipa asta mor nişte oameni. Îţi pasă de asta? Fireşte că nu. Îţi pasă de verbele mele greşite! Îţi pasă de rănile tale nelinse. Îţi pasă de cum să întorci o suferinţă a ta, spre alţii. Câţi oameni mor chiar în clipa asta? Dacă în loc să ne urâm unii pe alţii am spune ceva impreună, ceva... ce ar putea să le netezească lor calea... Îţi mulţumesc pentru gândul tău rău, dacă mai era o brumă de dorinţă de a-mi reveni, ei bine ai reuşit sa o distrugi. Te felicit. Durerea ta e mai minunată decât a mea. Ai fost mereu mai importantă decât mine. Până azi. M-am uitat în oglindă. Am văzut un om. Unul care vrea să mai aibă un strop de demnitate la sfârşitul vieţii. Mi-a rămas prea puţină. Nu mă întreba ce... Prea puţină viaţă... Prea puţină demnitate... Azi nu mai vreau să plângă nimeni după mine când voi muri. Nu mai vreau să pese cuiva de mine. Nici nu mai vreau să le rămână oamenilor amintiri frumoase despre mine. Vreau doar ca eu să pot muri cu fruntea sus, ştiind că mie mi-a păsat totuşi de mine, măcar un pic...