joi, 16 august 2012

Tu... tu...

Eu m-am născut într-un tren albastru. Mama m-a născut asistată de tata. Ea mi-a dat căldura privirii sale în dar, tata tumultul sângelui ce-mi trece prin vene. Trenul a rămas până astăzi casa mea, călătoresc prin vieţi de oameni, fără să cobor. Tata m-a învăţat să le fac cu mâna călătorilor din gări, mama mă certa pentru acest obicei amintindu-mi ori de câte ori avea ocazia, că nu e bine să vorbeşti cu străinii. "Dar un străin care comunică nu mai rămâne străin pentru tine", aşa-i răspundeam şi tata zâmbea înţelegându-mi durerea. Doar mama săraca se încrunta mai abitir şi-şi înghiţea cuvintele punctând la final doar "ai să înţelegi cândva, dar va fi prea târziu." Şi-am înţeles, aşa cum mi-a prezis mămuca. Era o zi de mai şi doar în gara aceea ningea fără zăpadă, cu fulgi imenşi de păpădie şi parfum de salcâm. Stătea pe un scaun, cu un disc vechi în mână şi plângea. Durerea lui m-a înduioşat. I-am bătut în geam şi l-am chemat aproape, a venit ca într-o vrajă pe care nici azi nu o înţeleg. L-am întrebat de ce plânge. "Nimeni nu mă iubeşte", mi-a răspuns. "Atunci de astăzi înainte, Nimeni voi fi eu şi îl voi scoate pe nu din propoziţie!". I-am zâmbit, şi pentru prima şi ultima oară în viaţă, am invitat în tren pe cineva. Alături de el am început să prind viaţă, gândeam că voi coborâ şi voi atinge pământul, voi mângâia iarba... Totul era minunat. În ochii lui îmi citeam frumuseţea, simţeam că trăiesc. Până în ziua în care, din senin m-a lovit în moalele capului, mi-a despicat pieptul, mi-a furat tot şi a plecat scriind pe trenul meu un singur cuvânt urmat de un mare semn de exclamare: "târfo". De atunci orice bărbat care-mi citeşte frumuseţea în ochi mă scârbeşte, oricare cuvânt de dragoste e surogat adevărului, orice privire mă deprimă, orice gând mă ucide. Am încetat să mai exist şi nici măcar îndoiala n-a pus stăpânire pe mine. Mi-e totul prea limpede, suflet nu mai există în lume. De vreme ce eu sunt o fantomă, cu toţii sunt morţi pentru mine. Ce gust să aibă verdele ierbii? Ce-mi pasă mie? Aleargă aşadar în direcţia opusă, e cea corectă.