vineri, 28 septembrie 2012

Frici

Am auzit urletul tău. Urlet ca de fiară, ce mă striga chemându-mă înapoi. M-am întrebat apoi: "oare urletul acesta nu sunt chiar eu?"


http://www.youtube.com/watch?v=lwxO4OJuiCA&...

- M-am gândit la tine, să ştii, şi ştiu şi că nu ar trebui să spun asta, dar m-am gândit bine şi cred că nu pot. Pur şi simplu nu pot... Sau poate nu vreau. Nu o iau de la capăt. Nu e bine să ne consumăm timpul în discuţii interminabile, mai bine ar fi să ne vorbim rar, cât mai rar, mă gândesc de Paşti, de Crăciun şi de zilele de naştere, ce spui?

- Ai uitat Anul Nou şi toate zilele dintre zile.

- Am zis rar, tot mai rar.

- Sunt de acord. Pot să te sărut?

- În puşca mea!, eu încerc să vorbesc serios!

- Şi eu!

- Păi evident, nu-ţi prea iese.

- Dar mi-a ieşit un zâmbet! Vezi, tot e ceva. Sigur îţi stă mai bine aşa.

- Am un rid care nu s-a bronzat şi câteva fire albe, dar alea nu se văd aşa bine încă. Hai!, la somn!

- Tu prima.

- Eu mai am de bântuit prin casă o vreme. Ne vedem, poate pe lumea ailaltă.

- Ai grija cum vorbeşti!

Umbra este cel mai bun prieten al omului. (Maria, 4 ani)

- Cine eşti tu?

- Un om ca toţi oamenii. Unul printre oameni.

- De ce te temi cel mai tare?

- De oamenii mizerabili!

- Ce pot să îţi facă ei ţie?

- Pot să mă facă să fiu ca ei şi să nu îmi dau seama... De asta mi-e cel mai frică în viaţă. Să nu devin un om mizerabil şi să nu îmi dau seama de asta... Să nu rănesc iremediabil.

- Toţi rănim iremediabil cândva.

- Da, dar nu la infinit.