vineri, 28 septembrie 2012

dialog12

- Ce ai? Ce e cu tine?


- Nu am nimic, sunt bine. Bine eu cu mine, in mine.

- Aha. Sigur esti bine? Ce ai mai facut?

- Am cunoscut un om. Un om rau, care mi-a facut mult bine.

- Si care pana la urma te-a dejamagit!?

- Nu. Doar eu ma pot dezamagi, altii devin dezamagitori prin asteptarile mele. Mi-am dat seama ca de fapt nu am avut asteptari de la el, deci nu sunt dezamagita deloc, sunt chiar foarte bine. Mi-am luat ce mi-a trebuit.

- E ala care te-a jignit, mai?

- Tot omul e dator sa incerce! Chiar si cel rau. Chiar. Mi-ai amintit un banc. Un tip tanar in tramvai cauta la buzunare un batran, care, sintindu-l, ii spune: "dragul mosului, eu sunt pensionar, vai de capul meu, n-am bani, asa ca n-ai ce-mi fura, nu ma mai cauta ca e zadarnic", la care tanarul ranspunde: "ai, n-ai, eu sunt la serviciu!". Asa e dator tot omul sa incerce, chiar si cel rau.

- Dar te-a jignit.

- A incercat, da. Ar fi reusit daca nu aveam deja sigur si puternic cladita in mine imaginea despre mine. Culmea e ca mai mult a intarit-o! Mi-a plusat valoarea mult. Reactiile mele au fost de bun simt, inteligente, la locul lor, ma simt multumita de mine. Asta conteaza, nu? Am mai trecut peste ceva. Sunt mai puternica, asa ma simt. Mi-e bine deci.

- Sa nu mai vorbesti cu el!

- De unii oameni trebuie sa te indepartezi, nu pentru ca ai vrea sau nu tii la ei, ci pentru ca nu le esti de nici un folos.

- Tot tu sa fii de folos?

- Nu pune asa problema. Nu vreau sa fac rau nimanui. El pana la urma m-a ajutat sa devin ceea ce sunt, mi-a dat stralucire, sau... in fine... mi-am luat-o singura, prin si de la el, eu insa... N-am lasat nimic bun in el pana la capat. E mai bine sa fie totul rupt.

- Esti nebuna!