luni, 3 septembrie 2012

dialog5

- Eu s-ar putea să dispar...


- Ei şi?

- ...

- Sunt obişnuită cu plecările oamenilor, nu îţi fă griji, voi rezista.

- Poate mă voi întoarce.

- Unii se întorc, mai au de luat ceva, apoi iar pleacă, apoi iar se întorc...

- Dar pot şi să nu mă mai întorc, e simplu, doar să îmi spui.

- Nu te voi aştepta, dacă te vei întoarce voi fi aici, trăind mai departe cum pot...

- Să ai mereu grijă de tine.

- Am. Dacă nu pentru mine, măcar pentru alţii.

- Pentru tine să ai!

- Pentru mine nu mai am nevoie.

- Întotdeauna ai nevoie de tine.

- Ba nu. De tine ai nevoie doar când eşti fericit. Şi eu am fost. De acum nu mai am ce trăi mai plenar şi frumos.

- Cine ştie?

- Eu ştiu. E suficient. Poţi trăi după orice, toate rănile se vindecă, toate amintirile se remodelează, fericirea însă... E imposibil de depăşit