vineri, 7 septembrie 2012

Oh!, fuck off! Mi-e dor de DACIA.

Tangenţele mele cu Dacia au fost destul de firave, am făcut şcoala de şoferi pe trei tipuri de care abia că-mi amintesc acum. Prima cred că nici nu mai există 1000 şi ceva, 2000 şi ceva, s-a pierdut. A doua o dacie papuc, a treia deja avansa spre modernism, avea servodirecţie!! Eram destul de tinerică, adică prin ultmul an de liceu când am început. Nu-mi plăcea la volan, credeam că niciodată nu voi fi în stare să conduc, mi se părea teribil de obositor, n-aş fi gândit la vremea aia că voi face până spre o mie de km într-o sigură zi cu fundul pe scaunul ăla. Am avut doi instructori, ambii surprinşi de faptul că nu înjur niciodată şi tot ambii convinşi că voi începe într-o bună zi şi nu mă voi mai opri din înjurat. Ei bine, nu! A trebuit mai întâi să mă mărit, abia apoi am învâţat timide înjurături de genul "hai sictir!". Vocabularul s-a lărgit considerabil de când lucrez aici, înconjurată doar de bărbaţi, care nu se mai sfiesc, deşi uneori se ghiotesc: "Băi idiotule, e şi o doamnă aici!". Le răspund a lehamite dând din mână: "M-am învăţat!", zâmbesc şi-şi văd de cuvintele lor mai departe şi eu de treaba mea în faţa computerului, dar de 8 martie îmi aduc toţi flori, chiar dacă ştiu că voi rămâne peste program oricum. De ce mi-e dor totuşi de Dacia? Ei bine, m-am săturat! M-am săturat de idioţi care mă împing de la spate cu claxonul lor tâmpit din maşinile lor luxoase! Stau la semafor, nici nu se face verde, mai sunt câteva secunde bune şi ei deja claxonează să mă mişc. N-am dacie, dar oricum mi-e stricată "manivela" de la geamul şoferului şi doar asta mă reţine de la a scoate degetul graţios afară ca să înţeleagă din gesturi ce am de spus la insistenţele lor de a înainta pe roşu. Şi mă gândeam eu aşa în sinea mea, dacă totuşi aveam dacie şi opream motorul la semafor, cum ştiu că făceau unii pe vremuri (şi mai fac unii şi acum), dacă trebuia să aştept să se încălzească uleiul, să pornească, aşa, cătinel, să aşteptăm să vedem dacă bateria face firescul contact... Ce făceau stimaţii din urma mea? Păi, se dădeau jos şi mă ajutau să împing dacia, aşa cum se făcea înainte, hârca hârca, şi să sperăm că semaforul are în faţa lui o vale largă ca să pornească maşina din mers! Şi mă mai depăşea vreun deştept pe partea dreaptă înjurându-mă când eu deja am peste 70Km/h în oraş?! Păi cu cât mă depăşeşti tu isteţule? N-ai vrea să mai faci jaloane cu dacia? Şi n-ai vrea tu din dacie să mă fluieri când trec pe lângă tine cu bicicleta? Acum câteva săptâmâni m-a auzit copilul spunând "fuck off!", fiindcă nu mai există limită şi din maşina ultra modernă se apropie de bicicleta mea cu scaun pentru copil, şi copil în spatele meu, cu tot cu roşia cască şi-mi trânteşte: "mamă, ce bună eşti!". Nu neg, da, şi mamă, şi bună, dar nu pentru tine imbecilule! Deci FUCK OFF!, da?! Şi-mi mai e dor de ceva. Să mă întind pe asfalt noaptea şi să nu treacă nici o maşină! Pentru că, nu e aşa?, toate daciile dorm noaptea!