joi, 25 octombrie 2012

Despre LA MULŢI ANI!

Ziua mea de naştere este în fiecare an cea mai oribilă zi din an. Sigur că nici anul acesta n-a putut fi altfel, aşa că evit să se ştie când sunt născută, pentru că oricum nu-mi place să sărbătoresc, dar măcar ştiu sigur că nu aştept cadouri, cuvinte, atenţii, bla bla bla, ba mai mult, poate poate scap şi fără înjurături. Fireşte, n-am scăpat. Pot fi sadică acum, dar singurul an în care m-am simţit bine de ziua mea, a fost cel în care au căzut turnurile gemene. Zi în care casa mea era vraişte totală, când prietenii mei din copilăria mi-au făcut o farsă la radio contact şi toată echipa radioului mi-a spus că voi avea un mega show la mine acasă, că vin ei cu boxe şi toată aparatura necesară şi că deja au invitat pe toată lumea şi va fi super distracţie (ştiau şi adresa!), iar eu am îngheţat ştiind că la mine e şantier şi nici măcar un scaun nu am în casă... Ei bine, singura mea aniversare frumoasă, încheiată cu pizza şi plimbări nocturne prin oraşul scăldat în răcoare, cu zâmbete şi mici surprize cadou, fără telefoane mobile, fără reţele de socializare, fără aşteptări... Simpla plimbare nocturnă, obişnuită, dar de data aceea neobişnuit de veselă... Şi atât! Caput alte aniversări cu măcar o schiţă de zâmbet.


Acum doi ani am aflat că data botezului meu este pe 25 octombrie, aşa că m-am decis să-mi schimb aniversarea, mai ales că doream de mulţi ani să aflu, cam de când am citit o carte care se numeşte "M-am hotărât să devin sfânt.". Nu aveam în minte chiar acelaşi lucru cu autorul cărţii, dar mi-a plăcut viziunea lui şi asupra datei la care considera el de cuviinţă să-şi sărbătorească aniversarea. Am decis să fac la fel. Aşa că, zis şi făcut, am schimbat peste tot data naşterii, mai puţin în buletin şi curriculum vitae. Şi aşa a rămas. Primele mele două aniversări cu data nouă, au cam bulversat mulţimea care reţinuse data corectă. "Măi, da' tu nu eşti născută în septembrie?", până şi mama m-a întrebat: "De ce apari pe facebook cu altă dată de naştere?". Ei iaca, de ce tre' să ştie tot poporul când sunt eu născută? Inainte să aflu data asta, puneam la status pe messenger, într-o zi care-mi pica mie bine: "Astăzi este ziua mea, primesc urări!" şi lumea se îngrămădea, era chiar plăcut. Este în continuare. Dar nu de ziua mea de naştere! Aia e mereu oribilă, făcută exclusiv pentru plâns, pentru primit înjurături şi şuturi în fund, pentru nepăsare tocmai din partea celor la care mă aştept întotdeuna la cel mai mult (greşit! ştiu, ştiu!). Azi e ziua mea de primit urări! Bine? Şi nu putea să înceapă decât cu una care să mă ruşineze, evident. Ca toate care au urmat, desigur. Pentru că eu, cam trec cu vederea urările ce ar trebui să le fac şi când primesc îmi dau seama că... frate, a mai trecut un an în care n-am spus nimic la o grămadă de lume!! E groaznic, şi totodată foarte drăguţ, pentru că iată, până şi GOOGLE mă iubeşte!

Aşadar, luaţi vă rog o felie de tort virtualicesc şi suflaţi cu mine în lumânările voinţei, cu încrederea că toate visele bune vi se vor împlini! La mulţi ani, tuturor!