marți, 2 octombrie 2012

dialog17

- Ce faci tu când nu eşti bine, cu tine, în tine?


- Tac.

- Şi ce faci dacă taci?

- Scriu.

- Adică tot vorbeşti.

- Într-un fel, da. Îmi recunosc mie greşelile scriind. E prima etapă a vindecării.

- Care ar fi a doua?

- Recunoaşterea în faţa altuia.

- Altuia?

- Uneori rostind în faţa altuia înţelegi mai bine propriile acţiuni.

- Sper că nu te referi la spovedanie.

- Într-un fel şi la, da. În creştinismul primar spovedania era în grup, nu te spovedeai doar preotului, ci întregii comunităţi considerând că greşind unuia sau chiar ţie însuţi, ai greşit tuturor, ceea ce aşa şi e.

- Revenind. Taci, adică scrii, scrii adică te confesezi. Ajută?

- Nu cred că m-am făcut înţeleasă...