marți, 20 noiembrie 2012

cafeaua

Mâinile ei. Mâinile ei căutând cafeaua, agitând aerul cu degetele mici răsfirate. În căutarea cafelei de dimineaţă, când ochii stau închişi şi numai mâinile ei văd, numai mâinile ei vorbesc bâjbâind după cutia roşie special cumpărată. Ibricul cu apa săltând în clocot de plăcere. Şi apa se bucură de întâlnirea cu mâinile ei şi zâmbeşte în fierbinţeala ei, aşteptând nerăbdătoare să fie agitată de linguriţa cu praful pământiu, spre a-i elibera aroma. Şi brusc mirosul dă libertate privirii. Ea se deschide, ochiul cuprinde zările până tot mai departe.  Vârful de praf aruncat în bulbuci deschide parfumul spre calea firească a nărilor sale avântate. Aerul se umple de dulcele-amar... Şi mâinile ei. Ah, mâinile ei, toarnă în cană savoarea. Cuprind apoi ceaşca verde smarald şi o poartă la buzele sale preţioase... Soarbe. Cu mâinile ei ţinând strânsă căldura, o soarbe...