luni, 17 decembrie 2012

Blogoenciclopedia - Vaniuşa

Blogoenciclopedia: Aferatul


Motto: „Vania!, fă-te că munceşti!”

Se ştie că oamenii până şi pe Hristos îl pot înlocui dacă vor, dar pe Vania, bun la toate, nu! Pentru că, Vania bun la toate, este singurul care munceşte şi care ştie să le facă pe toate. El corectează pe toată lumea, chiar şi şefii merg să-i ceară părerea înainte de a lua o decizie majoră. Vaniuşa e singurul care nu îşi ia niciodată concediu, pentru că este indispensabil, fără el, lumea stă în loc. Doar el pontează orele suplimentare ale colegilor, iar lui nu. Singurul care ştie de la piatra de temelie, până la ultima agrafă de birou, este, bineînţeles, Vania! De dimineaţa devreme, până în miezul nopţii, unicul, inegalabilul, Vania, munceşte! Şi ce mai munceşte!, nimeni n-are habar! Fără el, e clar, s-ar prăpădi lumea, catastrofala apocalipsă ar fi mult mai aproape, să-i mulţumim dar aferatului, căci fără el, nu ştiu zău ce ne-am face... Zorile încep cu Vania, luna tot pe el îl salută prima dată, căci el, inepuizabil, este mereu în câmpul muncii oriunde s-ar afla. Doar el s-ar descurca în orice situaţie, doar el le poate face bine pe toate, de aceea, toţi, dar absolut toţi îl rugăm pe Vania-bun la toate, să ne ajute să ieşim din impasul în care ne aflăm, să nu cumva să îşi ia concediu vreodată, să nu cumva să aibă în firmă o singură sarcină, bine delimitată, să-şi bage nasul... Ah, pardon, să ne stea alături mereu, să ne ghideze şi corecteze, chiar şi când noi nu cerem, pentru că e clar că avem nevoie, dar mândria nu ne lasă să ne-o recunoaştem. Te rugăm deci, dragă Vaniuşa-bun la toate, urmăreşte-ne intens, ca să-i putem spune şefului că veghezi pentru el.





Oamenii îl pot înlocui până şi pe Hristos , dacă vor, însă pe Vania -cel bun la toate, nu! Pentru că Vania este singurul care munceşte şi care ştie să le facă pe toate. El corectează pe toată lumea. Chiar şi şefii merg să-i ceară părerea înainte de a lua o decizie majoră. Vaniuşa este singurul care nu îşi ia niciodată concediu. Pentru că este indispensabil și pentru că fără el lumea stă în loc. Pontează orele suplimentare ale colegilor, însă pe ale lui niciodată. Este singurul care ştie totul, de la piatra de temelie, până la ultima agrafă de birou... Ăsta este Vania!

Şi ce muncă! Nimeni n-are habar! Fără el, e clar, s-ar prăpădi lumea, catastrofala apocalipsă ar fi mult mai aproape... Să-i mulţumim dar aferatului, căci fără el, nu ştiu, zău!, ce ne-am face... Zorile încep cu Vania. Luna tot pe el îl salută prima dată, căci el, inepuizabil, este mereu în câmpul muncii oriunde s-ar afla. Doar el s-ar descurca în orice situaţie, doar el le poate face bine pe toate?! De aceea, toţi, dar absolut toţi, îl rugăm pe Vania -cel bun la toate să ne ajute să ieşim din impasul în care ne aflăm, să nu cumva să îşi ia concediu vreodată, să nu cumva să aibă în firmă o singură sarcină bine delimitată, sau să-şi bage nasul...

Ah, pardon!, el trebuie să ne stea alături mereu, să ne ghideze şi să ne corecteze, chiar şi când noi nu cerem așa ceva... E clar că avem nevoie, dar mândria nu ne lasă să recunoaştem asta. Te rugăm, dragă Vaniuşa -cel bun la toate, urmăreşte-ne intens, ca să-i putem spune şefului că veghezi pentru el.

Blogoenciclopedia - Valeria

Ea este femeia cu biciul în mână. Crescuta că în cea mai aspră aristocratie, cu o rigiditate absurdă, mănăstireasca, a coborât ca din muntele sfânt pentru a aduce Legea în lumea femeilor. Şi ce o fi această Lege? Ei bine, imaginaţi-vă femeia de vârstă medie, între treizeci şi cincizeci de ani, crescută cu regulile ei stricte, autoimpuse, care niciodată nu şi-a permis ei înseşi o ieşire la un suc, ce să mai spun de bere! De a-şi oferi singură bucuria unei flori sau a unui film văzut la cinematograf, nici nu se poate pune problema! Valeriaa este serioasă! Întocmai ca Omul de Afaceri plin de "înţelepciune". Şi ce să facă ea cu atâta pricepere?, doar n-o s-o ţină în mod egoist doar pentru ea?! O coboară din sine asupra întregii lumi femeieşi. Şi începe catalogarea după "patul Valeriei". Toate sunt una şi una, ba prea curbă, ba prea slabă, ba prea proastă, ba prea plină de sine. Doar ea, cu siguranţă, prefigurează "perfecţiunea"! Şi cum orice legiuitor are şi pedepse, care poate fi mai aspră decât cuvântul Valeriei? Tot neamul femeiesc, de la pruncutţ cea mai mică, până la bunica ajunsă la o onorabilă vârstă nespusă, nescrisă, negândită şi mai ales nearătata, o ascultă pe Valeriaa! Toate se tem de ea. Toate îi stau aliniate şi nici măcar când ea le cere repaos, ele nu stau pe deplin liniştite. Ce pot să vă spun?, Valeria este modelul tuturor, doamna de fier îmbrăcată în mătase! Mi-e cam greu să mi-o imaginez în pat, dar fac un efort şi o văd, învelită bine!

sâmbătă, 15 decembrie 2012

m

Ştii că nu vreau să fiu martoră la crimele tale, aşa că, iartă-mă că refuz să fiu prezentă la sinucidere.

joi, 13 decembrie 2012

covoare

Astăzi mi-am amintit reclama aceea care până acum mi s-a părut mereu genială, aceea cu:"eu n-am să bat niciodată covoare".


Şi brusc mă întreb "de ce nu?", până la urmă, covorul nebătut nu va şti niciodată să se lase călcat în picioare!  

concert de miau

Nu, nu pe acoperiş! Când marile scene ale lumii sunt închise, se organizează concerte de cameră. Întotdeauna pe două voci: altista şi tenorul. îşi respectă unul altuia rândul la partitura, miau, miau... Niciodată nu vorbesc neîntrebaţi, ei cântă dirijati. Ce faci Charlotte? Miau. Scurt, apăsat, nota se ia cu prezicie, de parcă ar fi de plată. Şi hai dom'le, hai odată cu somnul ăla! Hai cu torsul de leagăn! Treci la numărat de şoareci, atât ţi-a mai rămas.

numărătoare

Mă duc să adun şoarecii, oile nu mai sar demult. Trăiască şoricimea care mi-a mâncat săpunul! Somn cu blândeţe.

dorm.

Aş vrea să pot să vorbesc. Îmi dau seama că uneori e vital să vorbeşti. Dacă poţi să faci asta ieşi din multe belele, fiindcă eliberezi treptat o presiune ce se acumulează altfel şi eviti să sari în aer. Uite că eu nu pot, aia e, vorba lui Oachi... Eu nu pot. Şi de aceea în multe nopţi îmi vine să ies tiptil din casă şi să fug. Să alerg fără noimă, orânduind haosul care mă sfârşeşte... Să n-am habar când şi cum, să ajung la pădurea mea, să  înjur luna plină şi să cad strângând un copac în braţe înainte de a-l lua la pumni. Altfel nu se poate, dragă copacule. Tu nu ai nici o vină, dar... Ce să îi facem?, aşa e în visul meu nevisat din fiecare noapte. Dar nu, nuuuuu, spus ca domnul Timp, tremurat şi bass, nu-uu-uu, lucrurile nu stau aşa, nu pot sta aşa. Ele stau doar în capul meu aşezat pe două perne suprapuse, printre tonele de gânduri care nu mă lasă să dorm. Ce o fi făcând şoarecii din biroul meu? Oare am încuiat uşa? Ce vom face mai departe cu antrepozitul? Bieţii şoferi, o fi ajuns pe la casele lor?


Ce tot atâtea gânduri? Ce tot atâtea aşteptări? Şi mai ales, ce tot atâtea dorinţe? "Ce-o fi în căpuşorul ăla al tău?", aud tot mai des... Hmm... Eşti sigur că vrei să afli? Sunt monştri pe care e bine ca tu să îi înfrunţi, dar eşti sigur că vrei să ştii de ei? Mai bine să tac. Să explodez şi să stric totul. Şi aşa nu mai e mare lucru de mine, abia o biată umbră... Una care visează să fugă.

ursoaica

Dacă marele urs(s) de la est tuşeşte, toată Europa răceşte.




https://www.youtube.com/watch?v=adRO9ouMolc&...-