joi, 31 ianuarie 2013

cafeaua de noapte

- Ştii... Mă doare... pot spune, că sufletul...
- Oh!, dar e bine! Înseamnă că îl ai.
- Neaşteptată prezenţă. Ce mai urmează să aflu?
- Întrebi ce mai urmează să ai?
- Nu, doar să aflu.
- De tine ţine, de alegerile tale.
- Am ales. Am ales sa aleg de data asta.
- Şi asta e bine, înţelegi că altfel nu se poate.
- Ba da. Mult timp nu am ales, am acceptat să fie ceea ce TREBUIA, deşi... ştii bine, nu iubesc cuvântul.
- Tocmai. Dar uite că TREBUIE...
- Ba nu. Acum poate că nu TREBUIE, însă vreau şi dacă nu TREBUIE, atunci Dumnezeu să ştie, că vreau atât de mult încât mă va răsplăti cu exact ce am nevoie pentru încăpăţânarea mea. Va face El să trebuiască pentru mine şi pentru alţii, doar pentru că VREAU.
- Aşa să fie atunci!
- Aşa să fie...