duminică, 3 februarie 2013

Mal du...

Ştii că mi-e dor? Mi-e dor de drumurile de dimineaţă, începute pe întuneric. De drumurile în aşteptarea soarelui, de drumurile ce începeau cu roşul de deasupra dealului. De drumurile însoţite de oamenii tăcuţi, adormiţi, din autobuzul care ducea departe, prea departe pentru un copil. Mi-e dor să ajung în aceeaşi clipă, în acelaşi loc, zile la rând, pentru a vedea discul roşu ieşind din apa murdară a Bahluiului. Mi-e dor să-l văd apoi dându-şi duhul pe cealaltă parte a podului. Mi-e dor de prietena mea care îi ţinea prohodul şi mă învăţa să-l bocesc în fiecare seară, urmând să îi facem învierea a doua zi. "Eh, şi s-a dus", aşa se încheia fiecare înmormantare a sfântului roşu, "lasă, ştim bine că mâine vine iarăşi". Mi-e dor de drumurele mele cu mine însămi, de liniştea mea, drumurile în beznă, drumurile cu prea puţină lumină, trecute pe lângă morgă. Putea foarte bine să devină drumul care trece pe lângă inspectoratul şcolar, dar nu, a rămas pur şi simplu drumul de pe lângă morgă, aşa era mai palpitant, mai ales în întuneric, cu poveştile de groază ale prietenei mele.  Mi-e dor de râsul cu lacrimi provocat de Simona, mi-e dor de zilele în care citeam cărţile mergând pe jos spre casă, mi-e dor de zilele de studiu împreună cu vecinul lângă lac şi de curăţenia pe care o făceam sub privirile întrebătoare ale trecătorilor, mi-e dor să strig la gâşte şi să le enervez, mi-e dor să închid ochii şi să ascult păsările din locul secret, mi-e dor să-mi mănânc iaurtul cu eugenii în noul loc secret, în care nu sunt păsări, dar mă urmăresc căţeii şi motanul. Mi-e dor să mă uit la un câine şi el să tacă instant doar pentru că-l privesc. Mi-e dor de vecinul meu şi poveştile lui despre pasărea neagră cu cioc portocaliu, pe care eu am auzit-o mult prea puţin. Mi-e dor de perechile de turturele care vin în faţa geamului meu, pe care prea rar le putea vedea vecinul. Mi-e dor de cireşile care dau în pârg... Mi-e dor de aerul rece, pe care să-l trag în mine puternic şi să-l simt curat şi doar pentru mine... Mi-e dor de nopţile petrecute pe pervaz... Mi-e dor de luna mai, dar poate mai întâi să fie aprilie... Cred că mi-e dor de mine, dar încă n-am aflat.