marți, 30 aprilie 2013

Fericiti cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia!

Niciodată nu m-am gândit cât de fericiţi sunt de fapt cei ce pot plânge. Cei ce pot spune "nu mai pot", cei care îşi iau dreptul de a fi suparaţi, cei ce pot să-şi afişeze suferinţa uneori chiar cu aroganţă. "Da, sufăr!, priviţi-mă cât de minunat sunt în plină suferinţa mea! Veniţi şi mă alintaţi!" Tind să cred că e minunat, tind să îmi doresc sa pot şi eu, să cerşesc atenţie şi mângâiere. Uneori o fac. Apoi îmi e silă de mine. Pe mine nu mă mângâie nimeni, nici nu mă ceartă nimeni când poate greşesc cu adevărat, când am nevoie de îndreptare. Când eram copil, aveam o alinare în sfinţi. Mereu simţeam aproape pe Nicolae, molcom si blând, tăcut... Pe Spiridon, care râdea cu şi de mine, spunându-mi duios că sunt o bleagă în timp ce îmi mângâia părul... Pe Ilie, cu joarda lui, cu încruntarea şi eterna cerinţă: poţi mai mult de atât! S-au dus, toate cu săraca, biata copilărie, cu singurele lacrimi adevărate si probabil, deşi imaginare, singurele mângâieri adevărate.
Poate că doar îmi e dor...
Sau...

vineri, 12 aprilie 2013

On ira

I just used Shazam to discover On Ira by ZAZ. http://shz.am/t83847985

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Mikhail Baryshnikov

Nu am scris demult... Nu că aş avea vreodată ceva important de zis, dar azi... Azi m-am îngrăgostit din nou de un rus. Am început să descarc White Nights acum mult timp în urmă, abia azi am reuşit să-l termin, după destule nopţi de aşteptare. A meritat. Sunt oameni... Oameni care ne arată nouă, celor care parcă rămânem mici în umbra lor, ce minunat este trupul, ce minune este trupul, ce importanţă are şi cât poate transmite. Câtă perfecţiune este în mişcările lui! Mai bine tăcere, mulţumire în tăcere...



Şi... Aş vrea să îl văd în "Le jeune homme et la mort", alături de Isabella Rossellini...





Oare cum ar fi sunat Pasccaglia et Fugue in C minor a lui Bach la clavecin? 

Şi aş fi vrut să fi avut vârsta, să-l fi putut vedea pe scenă, măcar o dată...





Da...