sâmbătă, 6 aprilie 2013

Mikhail Baryshnikov

Nu am scris demult... Nu că aş avea vreodată ceva important de zis, dar azi... Azi m-am îngrăgostit din nou de un rus. Am început să descarc White Nights acum mult timp în urmă, abia azi am reuşit să-l termin, după destule nopţi de aşteptare. A meritat. Sunt oameni... Oameni care ne arată nouă, celor care parcă rămânem mici în umbra lor, ce minunat este trupul, ce minune este trupul, ce importanţă are şi cât poate transmite. Câtă perfecţiune este în mişcările lui! Mai bine tăcere, mulţumire în tăcere...



Şi... Aş vrea să îl văd în "Le jeune homme et la mort", alături de Isabella Rossellini...





Oare cum ar fi sunat Pasccaglia et Fugue in C minor a lui Bach la clavecin? 

Şi aş fi vrut să fi avut vârsta, să-l fi putut vedea pe scenă, măcar o dată...





Da...