marți, 28 mai 2013

Şi ce-o mai fi...

oh, nu spera. n-am să te iert,
trebuia să luăm nu un tren ci toate trenurile din toate gările către toate durerile.
trebuia să alergăm disperați după trenuri, după niciunde, după oriunde.
nu, nu spera. n-ai să te ierți.
odată cu fiecare tren ne pleacă pentru totdeauna singura șansă.
uite-o. flutură sinistră iubirea noastră.
Emanuel Hristov

luni, 27 mai 2013

labirintul şi fata care plânge

sunt care în labirint vor să plângă. îţi poţi imagina un om care plânge de 20 de ori în câteva reprize în aceeaşi zi, la comanda? aşa simt ei, că rolul lor acolo e să plângă, tu crezi că ai putea?

era o fată, nu-mi amintesc numele ei, dar îi ţin foarte bine figura şi părul foarte lung şi negru. în timpul exerciţiului cu liftul ea a căzut cu mine, eu râdeam isteric şi săream ca să duc liftul în jos, ea s-a aşezat într-un colţ şi a început să plângă. apoi ne-a demonstrat că poate să plângă doar pentru că îşi propune să facă asta.

nu te cred! trebuie să ai ceva în minte, lacrimile nu ies aşa, pur şi simplu!

de fapt, pe scenă, cel mai greu este să râzi sincer, nu să plângi sincer.

eşti foarte frumoasă când râzi... să râzi mai des.

promit... o să vină ziua să râd din nou.

nu, eu nu aş putea niciodată. poate... poate doar dacă mi-ar pune o cadă, goală, în care să mă ghemuiesc, îmbracată. să mă privească printr-o oglindă opacă. aş putea aşa. aşa aş putea şi... poate că aş avea nevoie... să stau în cada aia goală... şi să plâng ore în şir. dacă aş rămâne fără lacrimi... aş scoate poza. nu păstrez nici una de fapt. pentru ce? să ce? probabil mi-aş atinge burtica şi nu m-aş mai opri din plâns.

- plângi?
- nu am batistă! cum să plâng dacă nu am batistă?!
- tu plângi... eu te-am făcut să plâng...
- ba deloc, ţi-am spus că n-am batistă! mie îmi curg mucii când plâng, nu pot să plâng fără batistă. dacă îmi vine, mă uit în sus şi îmi fac vânt spre ochi cu palmele. trece imediat. dacă e nevoie mă pălmuiesc. dar nu plâng.


Poate ar trebui să-ţi spun "Adio...", dar recunosc că sper să ne reîntâlnim cândva... Adio, deci... pe curând... Curândul tău... 

miercuri, 15 mai 2013

Şalin - din nou

Ok, a revenit la gânduri mai bune. După ce s-a sinucis a înviat femeie. Deci. Ori sunt eu nebună, ori sunt eu nebună...

http://www.blogger.com/profile/03900893988162035727

Dar e ok, măcar am din nou ce să citesc. De acum, timp să fie!

GSDS FULCRUM -începuturi


-          Ce înseamnă Grupul de Sprijin şi Dezvoltare Socială FULCRUM?
-          Păi... în afară de multe nopţi nedormite, de planuri, gânduri, idei, stres, zile în care am pierdut momente minunate pe care le puteam petrece împreună cu fetiţa mea... pentru mine înseamnă curajul de a începe ceva ce se doreşte a fi grandios şi permanent. Ştiu că pentru cei mai mulţi e greu de înţeles ce este GSDS-FULCRUM, şi pentru mine este. Poate că de înţeles nu mai este aşa greu, dar de explicat rămâne cu siguranţă extrem de dificil.
-          De unde a pornit ideea?
-          Ideea ONG-ului este veche, dar nu am avut niciodată o motivaţie suficient de puternică pentru a-l înfiinţa, deşi de multe ori am reluat demersul. Astă iarnă am fost la Sofia şi am urmărit cuminte, încercând să fac cât mai puţin zgomot, o întâlnire de proiect. Ultima dealtfel. Proiect Grundtvig, teatru senzorial. Poate că nici acolo nu am înţeles suficient, însă mi-am dorit să încep să cunosc mai multe, din nou. A urmat dorinţa de a mă reapropia de teatrul social, posibilitatea de a participa la un curs de teatru senzorial şi nevoia de a aplica la o bursă pentru acest curs. Am decis să înfiinţez un ONG, deşi puteam alege să candidez prin intermediul altei asociaţii.
-          Aşadar ideea ONG-ului a reînviat odată cu vizita la Sofia. Dar ideea Grupului?
-          Ei, aici sunt multe de spus. Înainte de Sofia am fost „coruptă” de cineva pentru un proiect care a rămas în continuare sufletul meu. „Şcoala de canto ruso-română”, deşi încă nu s-a concretizat în nici un fel, este pentru mine „copilaşul”. Poate şi pentru că a fost munca prin care am progresat, m-am disciplinat, am învăţat enorm de multe, am descoperit foarte multe şi am înţeles că încă mai am multe de cerut de la mine şi de învăţat. Am făcut greşeli, le-am repetat, am căzut, m-am ridicat. Oricum, după ce m-am decis să înfiinţez ONG-ul, cam la o lună, mi-am luat inima în dinţi şi am spus colaboratorului meu despre idee. Deja stabilisem direcţia pe care va merge ONG-ul, chiar dusesem şi doamnei avocat care să se ocupe de partea juridică, actele cele mai importante, când mi s-a propus să schimb totul şi să facem ceva completamente diferit. Poate că uneori mă las convinsă prea uşor, nu ştiu, dar am spus „ok” din prima clipă şi aşa a fost. Doamna avocat a fost cea mai surprinsă de schimbare şi în sensul bun. Mai mult, la prima întâlnire aveam dosarul complet, iar documentele de care ar fi trebuit să se ocupe erau pregătite, aşa că i-a plăcut probabil să corecteze micile noastre greşeli şi cred că în final toţi cei care am lucrat pe documente am fost mulţumiţi de rezultat.
-          Care au fost schimbările?
-          Oho! Multe! Iniţial se numea HAZARD, ceea ce mi se pare în continuare destul de hilar. Atât de hilar încât am şi acum rezervarea de nume. Pot părea ciudată, dar păstrez documentele în toate formele lor, de la cea iniţială, până la cea finală. Aşa, se numea deci HAZARD, era pe educaţie şi cam atât. Fulcrum a fost o luptă crâncenă încă de la început.
-          De ce numele Fulcrum?
-          E destul de simplu, deşi a fost complicat de ales, după cum spuneam, o luptă crâncenă. „Fulcrum” în limba engleză înseamnă „punct de sprijin”, aşadar ne caracterizează pe deplin. Nimeni nu-şi poate imagina prin câte denumiri am trecut pentru a rămâne totuşi la aceasta.
-          Care sunt celelalte diferenţe între forma iniţială şi cea de acum?
-          Afară de nume şi domeniul de activitate, întreaga structură. Fulcrum are departamente, mai multe direcţii de acţiune, este gândit să coreleze mai multe forţe şi să creeze un tot unitar funcţional. Este nu doar un ONG, ci şi un demers. Dezvoltarea comunitară şi colaborările între actorii sociali publici şi privaţi, nu sunt noutăţi, dar rămân modele ce se reiau fără a permanetiza anumite structuri. Noi urmărim să permanetizăm în structura acţional-decizională axată pe dezvoltarea comunitară, un al treilea nivel reprezentat de un organism  - QUANGO.
-          Ce înseamnă QUANGO?
-          Quasi-autonomous non-governmental organization, adică în traducere mot-a-mot “organizaţie nonguvernamentală cvasi-autonomă”. Cred că fiecare aspect al Fulcrumului ca demers, merită tratat separat şi la momentul potrivit. Ceea ce voi şi face în primă fază prin intermediul facebook-ului, pentru că pot primi şi feedback-uri suficiente pentru a-mi forma o părere despre ce s-a înţeles din ceea ce am transmis, ca pe viitor să lansăm un site oficial în care să expunem informaţiile în cea mai bună formă posibilă.
-          Dacă FULCRUM ar fi un acronim, ce ar însemna pentru tine fiecare literă în parte.
-          Oh. În primă fază am fost tentată să spun că F este frustrare, dar cred că este doar o stare trecătoare, aşa că F e fericire, U – unitate, L – libertate, C – colaborare, R – rezolvare, U – urgent, M – muncă.
-          De ce frustrare?
-          Pentru că pun eu la suflet ceea ce nu merită şi nu are sens. Am vrut de multe ori să renunţ, probabil voi mai vrea şi de acum înainte. Încă nu ştiu de ce nu pot, poate pentru că F este şi fericire, nu doar frustrare. Poate pentru că reuşesc să plâng de mulţumire mai des decât de nemulţumire. Poate pentru că am totuşi în jurul meu oameni frumoşi şi minunaţi care îmi spun „capul sus şi zboară înainte!” E foarte greu, însă îmi doresc prea mult să reuşesc ca să nu mi se întâmple măcar într-o mică proporţie. Ţin foarte mult să mulţumesc celor care m-au susţinut, care au fost mulţi. Şi mai mult ţin să mulţumesc celui şi pe cel care m-a ajutat necondiţionat de la început şi până în prezent. Ca F să rămână fericire şi nu frustrare, trebuie să fiu mai atentă la cei de alături, decât la cei care sunt împotrivă.

vineri, 10 mai 2013

Şalin

Nu am înţeles de ce. Adică, de ce? Aveam şi eu un blog, unul singur, pe care îl citeam cu absolută plăcere şi brusc a devenit privat şi adio acces...
Hmmm... Să aştept revenirea la gânduri mai bune?
http://hemografia.blogspot.com/