vineri, 19 iulie 2013

bicicleta

Si pe furis, prin lastaris, in cautarea libertatii, pas pas. Ceasul suna la 5.30, pana la 5.45 sunt gata de iesit pe usa, usurel, fara zgomot, restul lumii doarme inca. Un pachetel mic cu fructe, o sticla de apa, bicicleta si pe-aci ti-e calea! Spre libertate e gandul. E o senzatie pe care o are poate si regina cand pleaca din stup, stie ca totul e in regula si cat dorm albinele poate zbura linistita deasupra zarilor ca sa vada soarele iesind de dupa pamant. Asa e de linistita strada dimineata, ca si cerul senin, orizontul e la fel de deschis, asa ca pot merge linistita pe strada fara grija masinilor pana unde se ridica dealurile din fata cetatii. M-am gandit sa urc prin padure, dar n-am indraznit pana acum niciodata asa de dimineata, asa ca am ales pana la urma drumul asfaltat si am tot repetat: GREU LA DEAL! usor la vale.. Puteam la fel de bine sa spun Doamne miluieste-ma si poate mi s-ar fi parut mai usor, dar eu nu, tot cu greu la deal! usor la vale.. Pe podul de la hipodrom a trecut pe langa mine o singura masina, o maica se ducea grabita undeva, dupa cateva minute in timp ce urcam a trecut din nou pe langa mine, de data asta incarcata cu tot felul de provizii pentru bucatarie din cate mi-am dat eu seama. Greu la deal, iar portile inchise, timp pentru vizita prietenilor din cimitir si de mancat pachetelul.