vineri, 19 iulie 2013

Clara şi ciufulita Charlotte

O urmăresc pe Diana de ceva timp... Nu foarte mult, cred că de vreun an... E unul dintre acei oameni care mă fascinează. Nici nu se poate altfel. E suficient să petreci doar câteva minute pe blogul ei şi nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de lucrările ei.

Am avut ocazia să o întâlesc în persoană. Nu pot descrie bucuria pe care a reuşit să mi-o facă încă de când zâmbind cam timide, amândouă ne analizam una pe cealaltă neîndrăznind nici una să întrebăm dacă am nimerit persoana pe care o aşteptam. Ei da, pozele cam pot juca feste, iar realitatea, uneori, ca în acesc caz, este cu mult mai minutată. În cele câteva ore petrecute împreună, am avut parte de liniştea de care aveam nevoie, caldura sufletească de care aveam nevoie, bucuria, candoarea, exerciţiul de gândire al degetelor...

Cred că după cele câteva ore, a luat naştere, nu doar ciufulita de mai jos, care se numeşte Kusudama Charlotte, ci şi o frumoasă (deşi cam tăcută, datorită felului meu din ce în ce mai ursuz de a fi) prietenie.

Mulţumesc Dianei, promit să revin cu acea kusudama pe care am început-o, dar pe care am gresit-o şi încă nu am reluat-o pentru că încă mai caut hârtia ideală pentru ce am în minte...

AICI este minunata ei Kusudama Charlotte! Ciufulita pe care am împăturit-o împreună se află mai jos, în imagine...