vineri, 19 iulie 2013

comentariu

Tu spui ca ambele modele contin in ele si lucruri bune, asa si este, si orice nou model ar inventa omul va avea in sine si bune si rele, nu exista si nu va exista niciodata modelul uman perfect, doar pedagogia lui Dumnezeu este perfecta dar nici pe aceea noi nu o putem pricepe.
Acum, pentru ca eu asta o consider o cearta veche intre noi nu am sa ma ating de modelul Waldorf prea mult, iti dau dreptate in ceea ce spui despre el, dar iti repet ca de la teorie la practica modelului in Romania e cale lunga si iti garantez ca nici unul dintre profesorii pe care ii cunosc din scoala Waldorf nu practica nici yoga si nici nu va crede niciodata in reincarnare, iar in ceea ce priveste sincretismul religios promovat de Steiner, prietenii mei l-au inlaturat cultivand in Waldorf traditii romanesti si valori ortodoxe. Un simplu exemplu este invatarea muzicii psaltice in scoala. Nu insist pentru ca nu voi fi crezuta, insa raman la parerea mea, anume ca practica in scolile romanesti a denaturat in bine modelul.

Bun, Waldorf e probabil cel mai cunoscut model, dar ce spunem de step by step, de Frainet sau si mai si de Montessori? Pe un grup de ortodocsi cu numele get beget se straduiau sa-si dovedeasca unul altuia parintii ca scoala Montessori e ideala pentru copiii lor. Stie careva ce este de fapt Montessori? De fenomenul Pitesti a auzit careva? Ei da de unde? Sa fim seriosi! Cand le-am spus ca Montessori si Makarenko au conceput impreuna sistemul si ca l-au folosit initial in scoli apoi in inchisori n-am fost crezuta. Adu dovezi au strigat! Dovezi au gasit ei singuri in timp, le-am dat de pe net cateva surse, dar cine vrea poate gasi oricand. Da, Pitestiul e o retraire a unui fenomen ce mai intai s-a incercat in scoli, in orfelinate din cate stiu pentru inceput, reeducarea prin folosirea tortionarilor dintre colegi. Ce putea fi mai dureros pentru un copil decat sa fie batut de colegul lui cu acordul educatorului? Asa se distrugea prietenia, loialitatea, legatura, totul!
Nu stiu daca sistemele au in sine bine si rau, cred mai curand ca modul in care le vom folosi ca si principii dezvoltate in actiuni educative poate avea in sine bine si rau. Libertatea de exprimare poate fi si buna si rea, e buna cand un elev invata mai intai ce granite sa-si autoimpuna in exprimarea sa, una e sa te simti liber sa exprimi niste valori si alte sa exprimi niste non-valori. Poate ma fac mai bine inteleasa prin exemplu. Am tinut ore la liceul pedagogic, am plecat plangand de acolo de mai multe ori, iar in rest plina de furie. La prima clasa am tinut o lectie clasica, totul ca la carte, asezarea bancilor, accentul pe continut, eu predau ei se gandesc cine stie unde, rar bagau in seama intrebarile mele. Erau foarte capabili sa-si exprime lipsa de interes. La a doua clasa am decis sa schimb totul, fiind prima ora din ziua respectiva mi-am permis sa vin inaintea elevilor, sa scot bancile pe hol si sa facem o ora in cerc. Reactii: "ce e asta? ce se intampla in clasa noastra?" apoi ora a fost si mai greoaie, n-au colaborat nicidecum cu ideile mele de ora cu noi metode de predare-ascultare. La inceputul ore trebuie sa te asiguri ca au priceput ceva din lectia care le-a fost predata ultima data si m-am gandit ca fiind clasa a 11-a sunt capabili sa formuleze banale intrebari din continutul lectiei anterioare, stupoare, nu sunt capabili! Clasa la liceu pedagogic, viitorii educatori ai copiilor nostri, inchisi la minte si la tot ce poate fi nou, fara strop de sentiment de colaborare, invatati sa li se turuie, incapabili sa gandeasca ei insisi, vazand nici macar continutul ce sa mai ceri folosirea lui in viata reala. La varsta lor tinusem deja cateva lectii la indemnul profesorilor din scoala mea, chiar si lectii deschise, cu inspectori cu tot, profesorii nostri aveau deja o arta in a dovedi ca sunt capabili facandu-ne pe noi capabili sa tinem in frau prin chestii inteligente o clasa care nu era a noastra sau pe a noastra. Si elevii de la liceul pedagogic nu erau capabili sa arunce o minge unui coleg si sa-i puna aceluia o intrebare din lectia care se presupunea ca le era cunoscuta. Noi stiam modele de curricula si tipuri de predare si eram liceu industrial, raufamat, atentie! Liceu industrial, invatam toate masinile din industria textila, si eram capabili sa stim si metode de predare si paradigme pedagogice pentru ca profesorii nostri ni le spuneau iar noi cercetam mai adanc ce ne interesa in biblioteca sau pe netul care ne era putin accesibil la vremea aceea. Nici una dintre cele doua variante n-a dat roade la liceul pedagogic unde profesorii i-au indobitocit pe bietii copii asa de tare incat nici sa le fi predat un an nu stiu daca rezolva ceva. Tine de profesor sa-si faca propriul sistem de invatamant. Nu am sa spun ca orice profesor poate deveni dascal. Dascalul trebuie sa poate sa se sacrifice pe sine pentru un scop pe care sa-l considere maret, acela de a educa. Candva dascalul si preotul erau cei mai importanti oameni se spune, eu cred ca sunt si acum, daca dascalul e dascal si preotul preot si daca se mai pot sacrifica pentru lume. Un dascal adevarat o sa traiasca de azi pe maine, n-o sa poata invarti averi, nu va primi mita niciodata si-si va consuma toate resursele in actul educativ. Un dascal adevarat stie ca sistemul de invatamant ii este potrivnic, ca leafa e dadatoare de murit de foame, ca elevii vor fi din ce in ce mai violenti si mai nepasatori fata de actul educativ si mai lipsiti de respect fata de profesori, dar isi asuma toate astea si reuseste sa schimbe vieti, sa modeleze caractere demne, sa dea nastere la viitori tineri "detinatori de coloana vertebrala". Si metodele? Metodele le au in cartile sfintilor parinti, cei mai multi dintre ei au scris despre educatia copiilor, sa faca bine sa le citeasca (aici imi vorbesc mie cu precadere) si sa le aplice in contextul actual, cine crede ca nu e poate e.. nu zic ce e, nu cred ca ma lasa netlogul. Se poate, pentru ca sfintii parinti nu se demodeaza asa cum Dumnezeu nu se demodeaza, asa ca sa nu-l mai imbracam pe Hristos in costum si sa-i punem cravata ca sa ne dovedim noua ca e un Gentleman desavarsit, El este si in camasa lui trasa la sorti, doar sa ne dezvoltam noi simtul necesar pentru a vedea toate astea. Trecand dincolo de PVP si PNP dascalul, roman autentic, va sti cum sa faca din elevii sai oameni adevarati. Personal pot multumi multora dintre ei pentru ca au avut curajul sa nu mai fie profesori ci dascali adevarati, dedicati modelarii sufletului dar si a mintii mele, am chipuri bine intiparite in minte si suflet, oameni pentru care am sa fiu mereu recunoascatoare lui Dumnezeu, dar si lor pentru ca fara ei nu L-as fi cunoscut pe Dumnezeu.
Imi vine sa spun Amin, si am sa spun! Amin.