vineri, 19 iulie 2013

intre credinta si morala

Intre credinta si morala


Am vazut astazi un film „The boy in the striped pijamas”. Multi ar spune despre mine ca sunt antisemita, daca Eminescu a fost pentru ceea ce credea si sustinea, la fel si altii, atunci si eu. Filmul, ar spune multi, este despre evrei, la fel ca si „La vita e bella”, „Pianistul”, „Lista lui Schindler”, eu cred ca toate pot fi mai mult de atat, sunt lectii de viata. N-am sa ma abat insa la celelalte si nici la parerile mele despre evrei, pe scurt, sunt ca orice natie, cu sau fara o patrie, au fi bune si rele, ca orice om pana la urma, intr-o zbatere continua intre bine si rau. De ce insa intre credinta si morala? Sunt scene de viata care se repeta de multe ori si in viata fiecaruia dintre noi, e vorba despre alegeri. De multe ori lucrurile in care credem sunt compatibile cu educatia primita. In film cea mai importanta parte am considerat-o cearta sotilor, iar cea mai plina de insemnatate cea de la masa, in care tanarul neamt se ridica de la masa si il omoara in bataie pe evreul care din cauza oboselii prea mari nu se mai misca suficient de repede pentru gusturile lor. In momentul acela sotia ar fi vrut sa se ridice de la masa in ajutorul evreului, dar cred ca s-a oprit socata de lipsa de reactie a sotului. La inceputul filmului sunt scene de joaca ale copiilor, micutii imita avioanele si se joaca de-a razboiul, iar ceea ce mi se pare mie interesant la lucrul acesta pe care majoritatea l-am considera banal, este faptul ca oricare copil face lucrul asta, aratand un soi de cruzime, de fapt imitand cruzimea pe care o observa la adulti, dar pe care inima si mintea lui nu o poate intelege. Multe femei raman in continuare la fel de sensibile, semanand ca sensibilitate cu pruncii aceia care nu concep cruzimea ca pe o realitate, pe care o resping din mintea si imaginatia lor in timpul privirii spre realitate, cruzime pe care nu o aplica decat imaginarului sau la nivel inconstient realului. Barbatul a fost primul care a renuntat la morala in favoarea credintei. Credea ca statul se va revitaliza prin eliminarea evreilor, iar singura modalitate o gasea in moarte, credinta lui elimina morala, nu mai conta ca ucidea, ca incalca o regula moral-religioasa a propriului sau cult religios. S-a lasat prada unei credinte statale.